Dacă tot e să ne plângem de funcționarii publici... - Toma Grozăvescu
Sursa foto: observatorulnational.ro

Sunt puține lucruri care pot crește atât de repede tensiunea unei persoane precum simpla mențiune a cuvântului „administrație publică”.

Când un prieten începe o poveste cu „Să vezi, a trebuit să merg până la <introdu numele unei instituții publice aici>”, deja știm cum se va termina.

Și sunt total de acord cu tine. Se pierde enorm de mult timp la cozi care nu ar trebui să existe, pentru a obține hârtii de care nu avem nevoie.

Dincolo de aceste hârtii și mici cozi, când vezi cum arată cei care ar trebui să fie reprezentanții noștri, când mare parte a membrilor guvernului sau ai parlamentului sunt de o probitate morală cel puțin îndoielnică, e normal să nu fim mulțumiți.

Dar parcă a te plânge de o instituție publică și relatarea poveștilor despre cât de rea a fost experiența într-una a devenit un sport național, mai ales pe Facebook. Experiența neplăcută cu Guvernul, Parlamentul, ANAF, Primăria sau instituția publică cu care ai avut tu de-a face nu ar trebui să ne facă să spunem despre TOȚI funcționarii publici că nu fac nimic, că nu ne ajută, că sunt acolo degeaba.

Recent am terminat o interacțiune cu o instituție publică ce m-a convins exact de acest lucru.

Pentru că am angajat unul din colegii de la SMARTERS chiar după terminarea facultății, am aflat că putem beneficia de un sprijin din partea AJOFM (Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă).

Practic, puteam primi lunar o sumă care ar fi acoperit parțial impozitele pe care le plăteam de fapt la stat.

Am citit puțin pe net, am văzut de câte hârtii e nevoie, dar am zis, cu un nod în gât, că totuși ajutorul ar fi binevenit.

Așa că am printat modelul de contract găsit pe internet, mi-am dat seama cum să-l completez, am adunat și hârtiile necesare, m-am înhămat cu răbdare și am mers la AJOFM Timiș.

După 2-3 întrebări am ajuns și la biroul corect unde am fost primit destul de repede.

Nu rău îmi zic, oi fi nimerit într-o zi bună.

Îi explic domnului despre ce e vorba apoi îmi spune să-i dau hârtiile. I le înmânez cu speranță că totul ok.

Dar imediat ce se uită peste contract îmi spune „Acesta e greșit, e pe numele fostului Director, care s-a schimbat între timp”.

Deja mă gândeam că trebuie să revin.

Apoi îmi spune „Se schimbă cam greu lucrurile pe site. Dar nu-i nici o problemă, îl printez și îl completăm din nou. Aveți ștampila la dumneavoastră?

Ei, la asta nu mă așteptam. Noroc că aveam și ștampila.

Trecem prin hârtii, mai completez/semnez unde e nevoie și îmi spune „În regulă, totul e ok. Acum trebuie în fiecare lună, înainte de 25, să îmi aduceți…” și numește vreo 3-4 documente care nu prea știam ce sunt.

Îl întreb cum le obțin și îmi spune că la contabilitate sunt toate.

Biroul nostru este destul de departe de cel al firmei de contabilitate și deja mă vedeam cum trebuia să merg acolo în fiecare lună, să iau hârtiile, apoi să merg cu ele la AJOFM.

Nu mai știu cum, dar discutând am ajuns la soluția că se pot trimite acele documente și pe email, eu doar să merg să le semnez.

Și așa și fost. În loc să trebuiască să pierd mai bine de o oră de fiecare dată când trebuiau duse documentele, am rezolvat printr-o soluție simplă și normală (nu-i pot spune modernă totuși).

Această experiență mi-a arătat că nu toți cei care lucrează în administrația publică sunt cum ne place nouă să ne plângem. Dimpotrivă, cred că majoritatea încearcă să ne ajute, dar noi ținem minte și vorbim doar despre exemplele negative.

Am scris acest articol pentru că, pentru mine, aceasta nu a fost deloc o situație izolată. Dimpotrivă, cred că experiențele pozitive sunt majoritare în interacțiunile mele cu instituțiile publice, fie că e vorba de registrul comerțului, de Primărie sau alta.

Ușor, ușor lucrurile se schimbă. Mai sunt multe de îmbunătățit, dar cei 50 de ani de comunism încă își spun cuvântul. Totuși, poate, dacă mai vorbim și despre exemplele pozitive, dacă îi mai și încurajăm din când în când pe cei care ne deservesc dintr-un birou sau un ghișeu, poate vor fi și mai înclinați să ne ajute.

Vorba aceea, părerea mea 🙂

P.S. Dacă ți-a plăcut articolul, nu ezita să-l distribui și prietenilor.