Nu a fost prima oară când am făcut un experiment pe mine sau, cum a spus un prieten, am fost puțin sadomasochist. M-am mai chinuit și cu alte ocazii, de aceea nu mă așteptam să fie ușor să rezist o lună fără cafea și alcool, dar cu siguranță nu mă așteptam să fie greu din aceste motive.
Să ne înțelegem, sunt un mare amator al celor două. Nu dependent, dar de obicei beam 1-2 cafele pe zi iar când ieșeam cu prietenii dădeam pe gât într-o seară 3-5 beri negre sau nefiltrate, când nu optam pentru un vin roșu.
Dar apoi am realizat că în unele dimineți, dacă nu beam cafeaua parcă ceva nu „pușca”. Nu era vorba de energie sau de trezire, sunt destul de matinal din fire. Dar când turnam licoarea magică în ceașcă, deja mă simțeam mai bine. Mi-am dat seama că e ceva psihologic și am zis să văd cum e fără.
Și ca să fie treaba, treabă, am zis să las și alcoolul deoparte. Nu te ajută deloc pentru productivitate. Și cum aceasta e obiectivul tuturor experimentelor mele, să fiu mai productiv, am zis „să ducem treaba până la capăt!”.
Așa s-a întâmplat că, începând cu 15 septembrie 2016, am început să spun NU la orice strop de cafea și alcool timp de 31 de zile.
Cum a fost experiența
Acea lună a fost cel puțin interesantă, din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, mi-am dat seama cum poți face pe viitor să reziști tentațiilor. Primele 2 săptămâni au fost foarte grele datorită vechilor obiceiuri, dar ultimele 2 săptămâni au fost și mai interesante datorită prietenilor. Pardon „prietenilor”.
Dacă vorbim de rezistarea tentației, sau să-i spunem pe nume: dependenței, primele 2 săptămâni au fost cele mai grele. La lucru avem un birou open space și un espressor pe nume Petrutz (nu întreba legat de nume!).
Imaginează-ți tortura. Când unul dintre colegi își făcea cafea, instant ajungea mirosul și la mine. Mirosul de cafea, cred că unul din cele mai frumoase miresme pe care nasul meu le-a simțit vreodată.
A trebuit să încerc tot felul de strategii pentru a-mi distrage atenția, dar oricum a fost greu, foarte greu. Au fost câteva momente când credeam că voi renunța, dar cumva am observat că să renunți complet la ceva e mai ușor decât să renunți parțial.
Am mai încercat și în trecut să o răresc cu cafeaua, adică să beau doar 1-2 pe săptămână, dar soarta făcea ca mereu vreun client să-mi ofere, sau era mai mult de lucru și era nevoie de putere de concentrare… cred că îți sunt cunoscute și ție scuzele pe care le găsește creierul nostru. Al meu era al naibii de bun în a le găsi.
De cealaltă parte, eram obișnuit să am acasă câte o sticlă de vin. Un pahar de vin la masă sau după o zi de muncă, era dumnezeiesc, alături poate de o carte bună.
Dar cum renunțasem complet, am zis „la revedere” și acestui pahar. Partea aceasta nu a fost așa de grea, mai ales că am redescoperit ceaiul Rooibos <3, serile de acasă erau în regulă.
Problema mai mare a apărut în weekenduri, când ieșeam cu prietenii. Cred că nu voi uita niciodată momentul, chiar în primul weekend de când am început luna fără cafea și alcool, ieșisem cu ceva prieteni, eram pe o terasă și toată lumea comandă: cidru de pere, becks lemon x2, Heineken, bere la halbă și apoi vine rândul meu, ultimul fiind, spun „o limonadă de ananas te rog”.
În momentul acela toate cele 5 perechi de ochi s-au îndreptat spre mine cu ochii măriți și parcă spunând „Cee?”. De obicei când ieșeam nici nu mă uitam la 3-5 beri. Acum pune-te și explică și de ce, și cum, și de ce de tot. Mă rog, am supraviețuit.
Ce am învățat din această experiență.
Dacă la partea cu cafeaua momentele grele au fost în primele 2 săptămâni, la alcool au fost ultimele. Motivul: atunci s-a întâmplat să mă reîntâlnesc cu foști colegi de facultate, perioadă în care eram și mai activ pe partea socială. Iar spre norocul meu, tot grupul din facultate are parcă superputeri în a pune presiune pe oameni să bea. Dar acum eu eram de cealaltă parte a baricadei, a celui care spune nu.
Și într-o seară în care m-am nimerit la masă cu unul din colegii care erau vârful de lance în a pune această presiune, mi-am dat seama câtă presiune socială este în general pe a consuma alcool. Acum că mă gândesc, și eu mă uitam la cei care erau în club cu o sticlă de apă în mână ca la niște ciudați aproape. Cel mai greu mi-a fost să rezist la partea cu alcoolul nu pentru că aș fi avut poftă, ci pentru că era presiune mai peste tot în jurul meu „gustă vinul acesta”, „uite bere din China” sau „asta e printre primele beri din lume, importată de nu știu unde”. Sau pur și simplu datorită normalizării gestului de a bea alcool
Am dormit mult mai bine.
Un efect neașteptat al acestui experiment a fost faptul că am dormit mai bine. Nu neapărat mai mult, dar mai bine. Și înainte reușeam să dorm aproximativ 7 ore pe noapte, dar brățara mea de fitness îmi arăta că de fapt dormeam destul de rău, mă trezeam noaptea, mă mișcam mult. De aceea câteodată ne trezim atât de obosiți.
Ei bine, acum dormeam ca un prunc. Am început să mă trezesc înainte ca alarma să sune. Chiar dacă a fost o perioadă foarte aglomerată la lucru și relativ stresantă, eram mult mai odihnit și asta m-a ajutat să trec cu brio peste provocările din acea perioadă.
Am realizat că nu putem fi tot timpul la capacitate maximă
Cum spuneam la început, mereu m-a preocupat propria productivitate și am încercat să optimizez fiecare oră din zi. Și aveam impresia că din cauza cafelei eram de fapt mai puțin energic în timpul zilei. Mai exact, după ce beam cafeaua, de multe ori se întâmpla ca în 2 ore să devin somnoros. Acesta a fost unul din principalele motive pentru care m-am încumetat la experiment.
Dar am observat că nu neapărat cafeaua cauza acest lucru, ci corpul nostru are un ritm propriu. Și se nimerea de obicei ca cele 2 ore după ce beam cafeaua să fie în jurul prânzului. Adevărul este că între anumite ore corpul nostru performează mai bine, între altele mai slab. Și trebuie să te organizezi în jurul acestor ore, să faci lucrurile mai importante când ești în formă și pe cele care nu necesită mult efort intelectual când ești mai jos cu energia.
Am avut energie mai constantă
Mulți dintre noi folosim cafeaua ca și un combustibil pentru a putea trece prin toate lucrurile pe care le avem de făcut. Problema este însă că nu e un combustibil real, ci e doar un energizant, care atunci când își termină efectul lasă corpul tot fără material pentru a continua să lucreze la o turație mare.
Dar începând cu săptămâna 3 a experimentului, când deja nu mai simțeam nevoia de cafea, am văzut că aveam mai multă energie și pe tot parcursul zilei. Într-adevăr nu mai erau acele momente cu foarte multă energie, dar mă simțeam bine toată ziua și am ajuns să fiu productiv chiar și până pe la 6-7-8 seara, în condițiile în care eram în priză de la 8-9 dimineața.
E uimitor cum corpul nostru se adaptează și se descurcă dacă nu îi mai dăm stimulenți superficiali.
Am reușit să mă țin mai ușor și de alte obiceiuri sănătoase.
Un alt efect secundar neașteptat a fost faptul că am început să mă identific mai mult cu o persoană „care are grijă de sănătatea ei”.
Mai exact, de când am început experimentul am fost într-un mindset care m-a ajutat să mă țin și de alte obiceiuri sănătoase. Am reînceput să merg la sală, când eram în supermarket optam mai mult pentru o legumă sau un fruct în locul croissant-ului cu cremă nougaut.
Acum, când am făcut puțină cercetare pentru a înțelege mai exact de ce s-a întâmplat asta, am aflat că de fapt așa funcționează lucrurile și nu slăbim neapărat pentru că mergem la sală, ci pentru că mergând la sală luăm și alte decizii mai bune pentru noi, cum ar fi să renunțăm la zahăr, care ne ajută să slăbim.
Scriu acest articol bând o ceașcă de cafea de la același Petrutz și mă pregătesc să ies cu colegii de lucru la o bere. Dar cred că acest experiment m-a schimbat și nu o să mai fiu exact aceeași persoană.
În acea lună, pe lângă faptul că am descoperit părțile întunecate ale meniului, am avut mintea mai limpede decât îmi amintesc să o mai fi avut vreodată. Acum, mirosul de cafea nu mă mai face instant să vreau să beau și eu.
Într-adevăr, dacă avem grijă de corpul nostru și el va avea grijă de noi. Acum mă bate gândul să renunț timp de 1 lună la zahăr. Vedem ce va fi.
