Nimeni nu îți este dator cu o carieră - Toma Grozăvescu

Acum două săptămâni mi-am reamintit cât de îngrijorat sunt pentru viitorul meu.

Țineam o prezentare despre marketing online pentru participanții unei școli de business din Timișoara. Pentru că o parte bună din ei nu voiau neapărat să-și deschidă o afacere, lucrurile despre care le-am vorbit au intrat destul de mult și în partea de carieră personală, de evoluție profesională, despre cum „să ne vindem” pe noi.

Ieri, la workshop-ul de marketing din cadrul YAA – Young Accountants Association Business School a trebuit să rezum…

Gepostet von Toma Grozăvescu am Freitag, 8. September 2017

Una dintre ideile principale ale prezentării a fost să nu uite faptul că mereu, în orice interacțiune profesională (și nu numai) ar fi, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă este să se pună în papucii celuilalt și să-și adreseze, din această nouă perspectivă, întrebarea „Mie ce-mi iese din asta?”

Le-am spus că indiferent dacă vând un produs, un serviciu sau pe ei înșiși (gândește-te la un interviu de angajare), să nu uite faptul că nimeni nu cumpără produsul, ci cumpără utilitatea pe care o aduce acesta.

Nu mergem la Dedeman pentru a cumpăra burghie de 5 centimetri, ci cumpărăm găuri de 5 centimetri. Nu produsul/serviciul ne interesează, ci dacă ne ajută să rezolvăm o problemă sau nu.

Discuțiile cu ei m-au făcut ca după eveniment să meditez și eu la un lucru important pentru mine: cariera mea.

Mi-am amintit de fiorii care îmi treceau prin corp citind despre inteligența artificială și impactul pe care aceasta îl va avea asupra noastră, a tuturor.

Nu voi intra în detalii aici, dar ideea este că inteligența artificială nu e ceva de domeniul SF, este deja aici și interacționezi zilnic cu ea! Indiferent dacă intri pe Facebook, Google sau alte servicii care deja se folosesc de Machine Learning, o componentă a inteligenței artificiale, ea deja ne influențează viața.

Ei bine, citind despre inteligență artificială, am văzut cum în următorii 5-10 ani mare parte din lucrurile pe care le facem acum la SMARTERS: campanii pe Facebook, pe Google Adwords, rapoarte de Google Analytics etc. vor fi făcute mai rapid și mai bine de către niște algoritmi.

Citind, am trecut prin toate fazele prin care trece o persoană care află că are o boală fatală: negare, furie, negociere, depresie și într-un final acceptare. Oricât îmi place mie ceea ce fac, un lucru este clar: singura direcție pe care o știe omenirea este înainte.

Nimeni nu se va opri din dezvoltarea inteligenței artificiale doar pentru că asta înseamnă schimbare, sau pentru că lui Toma Grozăvescu nu îi convine.

După ce am ajuns în faza de „acceptare” am început să-mi adresez și întrebări mai constructive cum ar fi „Ce trebuie să învățăm și să facem astăzi la SMARTERS pentru a fi relevanți și utili și peste cinci ani sau zece ani?”

O parte din aceste răspunsuri vor fi vizibile deja din această toamnă.

Dar stau și mă gândesc. De ce când vorbim despre o afacere e normal faptul că succesul nostru depinde de noi, că trebuie să ne adaptăm, să învățăm mereu, să ne păstrăm utilitatea. Dar când vine vorba de o cariera personală, lucrurile nu mai stau așa?

Eu nu văd evoluția profesională a unui antreprenor ca fiind deloc diferită de cea a unui angajat. Diferența dintre cele două categorii o reprezintă faptul că antreprenorilor le este mai clar faptul că „sunt angajați” de către clienți pentru un lucru: să aducă rezultate.

Clienții SMARTERS nu ne angajează pentru a munci un număr de ore pe zi, pentru „a încerca”, nici măcar pentru servicii de marketing. Ei ne angajează pentru că au o problemă de business care trebuie rezolvată. De obicei vor mai multe vânzări, mai mulți clienți sau pur și simplu să arate societății că au o afacere de succes.

Cu ce ajută pe oricine faptul că un angajat stă șapte ore, opt ore la birou? Dacă în relația cu o companie nu ne interesează cât au muncit, ci ce au reușit, de ce când vine vorba de o persoană individuală ar fi diferit?

La urma urmei, ce este o companie dacă nu un grup de oameni care lucrează pentru un scop comun?

Nu spun că nu există și „șefi” care exact asta vor: să stai la birou x ore pentru că asta îi face pe ei să fie mulțumiți, împliniți. Dar cred că acești manageri sau antreprenori nu vor mai fi prin zonă pentru mult timp.

Să ai o carieră de succes, să evoluezi, e greu. La fel cum este să construiești o afacere. Dar trebuie să acceptăm faptul că superiorii noștri nu au nici o obligație în a ne oferi o carieră de succes. Aceasta ne-o construim noi rezolvând probleme, făcându-ne utili, oferind valoare.

Valoarea noastră nu este dată de cât muncim, ci de cât reușim, de rezultatele noastre directe și ale persoanelor din jurul nostru pe care le influențăm.

De exemplu, dacă eu îmi fac treaba bine și asta ajută și persoanele din jurul meu să-și facă treaba mai bine, impactul meu nu este doar cel al muncii prestate de mine, ci și al rezultatelor extra pe care le-au putut obține cei din jurul meu datorită mie.

Un lucru foarte, foarte important pentru cariera oricui e faptul că ceea ce știm înseamnă nimic, zero barat, dacă nu facem nimic cu acele lucruri. Dar ce facem cu ceea ce știm, oh, asta e TOTUL.

În viață și în carieră nu e vorba despre cât de deștept ești, ci de câtă valoare poți aduce celorlalți.

Dacă vei vedea lucrurile astfel, dacă îți vei însuși faptul că e responsabilitatea ta să îți îmbunătățești rezultatele, ce trebuie să faci va fi foarte clar: să înveți mereu, să îți eficientizezi munca etc.

Crede-mă, oameni de genul sunt atât de rari încât orice companie are unul nu își va permite să-l piardă. Și dacă nu îți este apreciată valoarea, mereu va fi o altă companie pregătită să facă acest lucru.

P.S. Dacă ți-a plăcut articolul, probabil le va plăcea și prietenilor tăi ^_^