În primul rând, aș vrea să cădem de acord cu faptul că „vibe coding” e cel mai nepotrivit nume inventat vreodată.
Sună a ceva relaxant pe care-l faci cu o cafea lângă tine în timp ce privești apusul.
Dar ca să faci treabă bună, numai „vibes” nu sunt, o să vezi mai jos prin ce tortură am trecut.
În al doilea rând, am scris rândurile astea mai degrabă din punctul de vedere al „lucrului cu AI”, nu foarte specific despre codare.
Așa că, și dacă nu te interesează subiectul programare, poți să-l citești liniștit.
Bun, acestea fiind spuse, hai să intrăm în pâine.
Mă fac programator?
Când am mai pus întrebări tehnice unor cunoștințe din domeniu, m-au întrebat dacă vreau să schimb tabăra.
Alături de mențiunea că nu e cel mai bun moment, că AI-ul „înghite” tot în domeniu.
Răspunsul e NU (deși am ajuns să-mi dau seama că îmi place mult).
Am început să mă joc cu programarea pentru a-mi ordona gândirea și pentru a putea testa diferite instrumente și tehnologii AI.
Eu vin din lumea subiectivă: filologie, științe politice, marketing.
Simțeam că partea de gândire divergentă o am dezvoltată, dar la partea de gândire structurată, relațională aș mai fi vrut să lucrez.
Pe principiul când te gândești la scris, te gândești la gândit, așa am pornit și eu gândindu-mă la gândit mai structurat (If-Then).
În plus, programarea e locul unde AI-ul excelează cel mai mult acum.
Voiam să văd cum arată lucrurile acolo, la „edge”, chiar în vârful de lance.
Așa că, prin 30 decembrie 2024, a început a doua mea încercare de a învăța programare (mai încercasem și abandonasem cu vreo 2 ani în urmă).
Pot raporta cu mândrie că încă nu știu să scriu corect nicio linie de cod de la zero, dar am reușit lucruri la care nici nu visam acum 1 an.
Ce am reușit să construiesc (fără să știu cod)
- Cuvintez– o replică a celebrului Wordle în română, dar cu jocuri nelimitate și provocări. A fost proiectul meu „de grădiniță”, pe care l-am complicat ulterior ca să învăț mai mult.
- Smartie– asistentul AI pentru marketing, un agent specializat pe piața din România care învață direct din strategiile SMARTERS. Ăsta e de departe cel mai complex proiect al meu.
- Mini-instrumente – calculatoare interactive, pagini de vânzare și soluții tehnice interne care ne salvează zeci de ore de muncă manuală lunar.
Și mai sunt 3 mini proiecțele spre care nu pot lăsa încă link, dar despre care o să comunic în curând. Astăzi pot arunca live un prototip în 2-3 ore.
Dar stai, că nu a fost deloc un drum lin. DELOC.
Prima lecție (re)învățată: blocajele sunt progres pe cale să se întâmple
Am mai avut o inițiativă să învăț să codez acum vreo 2-3 ani.
Dar după o carte și un curs de pe Udemy am abandonat rapid. Dura prea mult, nu primeam feedabck.
Dar când am văzut că Microsoft Copilot e gratuit în VS Code (un instrument de codare), am zis „hai să mai încerc o dată”.
Și de data asta chiar m-a prins.
Îmi amintesc și acum, cum m-am apucat, vreo 2-3 zile doar asta am făcut. În seara de 31 decembrie „mă jucam” cu asta până a trebuit să mă schimb să plec spre petrecerea de Revelion.
Am ales Cuvintez ca proiect de învățare pentru că mi se părea simplu.
Pe atunci nu avea nume, era doar ideea de adaptare a Wordle pentru că auzisem pe cineva că a făcut același lucru pentru copilul său ca să-l ajute să înțeleagă programarea.
Studiul de caz ales, am făcut puțină cercetare și am ales să pornesc de la un proiect deja existent pe care să-l modific. Părea cea mai simplă metodă, nu?
Însă deși acesta făcea 80% din ce îmi doream, aparent era construit pe o bază prea complexă și diferită față de ce aveam eu nevoie. Ca să-l adaptez pentru ce-mi doream eu aveam mai mult de refăcut decât să pornesc de la 0.
Așa că am făcut-o.
În perioada aceasta am simțit intens „durerile creșterii”, acele momente de frustrare maximă când îți vine să-ți smulgi părul din cap (dacă-l mai ai).
Le-am simțit poate chiar mai intens decât atunci când am pornit într-ale marketingului.
Am reînvățat o lecție veche:
„Progresul e perseverare în frustrare.”
Lecția 2: ultimii 20% dintr-un proiect sunt cei mai dificili și consumatori de timp.
După ce m-am luptat câteva zile cu o altă variantă în care m-am blocat, primul moment important a fost cel în care o cunoștință mi-a zis de Cursor, un instrument de codare gândit în primul rând pentru AI (mulțumesc Denis!).
Acesta avea partea de agent (adică AI mai proactiv, care face nu doar îți zice ce să faci) mai dezvoltată decât VS Code.
Asta m-a ajutat să reușesc să fac o variantă a Cuvintez funcțională pe care am și făcut-o live.
A doua treia oară chiar e cu noroc! Primul meu proiect funcțional în 98% din cazuri!
După ce l-am pus live m-am întors la ale marketingului și antreprenoriatului.
Apoi, după vreo lună, două, de pauză, m-am reîntors!
Frustrat de rezultatele pe copywriting pe care mi le dădea ChatGPT, plus stresul de a mă încadra în limita de caractere din Google Ads (cine știe, știe) am zis „de ce să nu-mi fac ceva care să mă ajute să nu mă mai repet atât cu structurile de reclame, cu procesul și cu celelalte recomandări și constrângeri?”.
Așa că m-am pus din nou la treabă, cu ideea în minte și fără un plan.
Și procesul a fost chiar mai frustrant și dureros.
Lecția numărul 3: succesul în munca cu AI vine din cât de bine te-ai pregătit.
Îmi e greu să pun în cuvinte sentimentul când lucrezi zile întregi, crezi că ai ceva bun, apoi când vrei să-l faci live sau să-l folosești afli că ai făcut o greșeală fatală care face totul aproape inutil și ori faci munca de restructurare, ori abandonezi și o iei de la 0.
Când a venit vorba de Smartie, nici nu mai știu de câte ori am trecut prin asta:
- Parcă prima dată am ajuns să fac ceva destul de ok, dar pe final am vrut să mai adaug o funcționalitate și am ajuns să stric tot.
- A doua oară am făcut ceva chiar funcțional, dar nu-l puteam pune la noi pe server.
- A treia oară a fost funcțional și live (chiar varianta Alpha publicată), însă nu puteam să-l transformăm în produsul complex pe care am început să ni-l imaginăm.
- A patra oară am pornit direct cu varianta ce putea deveni complexă, dar am lucrat fără să verific și la un moment dat neștiind de ce nu funcționează iarăși am abandonat.
Și acum îmi amintesc de sentimentul acela de țipăt intern.
Dar nu am renunțat complet și definitiv.
Fiind un proiect făcut ca experiment de învățare, pentru că nu exista un obiectiv pragmatic, am putut să continui să explorez, să „mă joc” (foarte important!).
Momentul de „Aha!” și PDF-ul salvator
Salvarea a venit dintr-o postare pe LinkedIn.
Pentru că între timp am început să intru tot mai mult în lumea AI (iarăși important):
- să urmăresc oameni pe X și LinkedIn,
- să mă abonez la newslettere,
- să antrenez algoritmii să-mi dea conținut despre acest interes.
Într-o zi, stând pe LinkedIn, am văzut o postare de la cineva despre cum pregătea el proiectele pentru munca cu AI.
Am văzut că el nu pornea direct cu codul, așa cum făceam eu ca un amator dezorganizat care nu știe ce vrea.
Pornea cu un plan și o documentație.
I-am scris, mi-a dat un PDF cu procesul mai detaliat și altă lume s-a deschis!
Înainte de a se apuca de muncă, el pregătea:
- Product Requirements Document (PRD): Definește de ce se construiește produsul, obiectivele de business, utilizatorii (persona-uri), scopurile (User Goals), funcționalitățile cheie (front-end/back-end), cerințele non-funcționale (performanță, securitate, scalabilitate) și, opțional, schițe/prototipuri.
- Structura Bazei de Date: Include Diagrama Entitate-Relație (ERD), definiția detaliată a tabelelor (coloane, tipuri de date, constrângeri) și logica de stocare pentru optimizarea performanței.
- Soluțiile Tehnice (Tech Stack): Specifică limbajele de programare (front-end/back-end), framework-urile/bibliotecile, tipul bazei de date, mediul de implementare (SO, server, containerizare, cloud) și instrumentele de dezvoltare (Git, CI/CD, logging).
- Structura Proiectului: Stabilește convențiile de nume, arhitectura de cod (e.g., MVC) și organizarea logică a directoarelor (e.g., src, config, tests).
- Arhitectura Tehnică: Conține diagrama de arhitectură la nivel înalt, identificarea serviciilor/microserviciilor și a modului lor de comunicare (REST, gRPC), fluxurile de date și considerațiile de scalabilitate/reziliență.
Sună a muncă? Așa e. Dar merită cu vârf și îndesat și e mult mai puțină decât să o reiei de la 0 sau să muncești pierdut cu zilele.
Așa că după ultimul șters complet al Smartie, în loc să mă apuc din nou de varianta nici nu mai știu cât, m-am pus pe a gândi și decide.
Am căutat pe net.
Am intrat în Gemini, am început să discut cu el (sau ea?) și să pregătim.
Doar din primele 2 mesaje mi-am dat seama unde am greșit în iterația anterioară.
Am continuam și am făcut tot ce recomanda acel tip, deși 90% nu înțelegeam.
Iar pentru că nu înțelegeam, am făcut ce recomand tuturor: am pus AI vs AI.
Lecția numărul 4: AI e bun la a te ajuta să lucrezi cu AI
Practic luam ce îmi sugera Gemini și dădeam la ChatGPT să verifice. Sau invers.
Ori lucram local în Cursor și ceream Gemini/ChatGPT să verifice.
Proiectul a început să aibă mult mai mult sens și în acest proces am început să înțeleg și eu mult mai bine ce naiba făceam.
A fost a doua perioadă ca salt în cunoștințe, dovadă că după blocajele acelea frustrante urmează progres dacă perseverezi (și faci ceva diferit).
Cu documentația făcută, regulile pregătite și învățat mai multe despre cum să lucrezi cu AI m-am pus din nou pe treabă.
Nici aici n-a fost totul lin (repet, nu înțelegeam 99% din ce făceam tehnic) dar progresul a fost incomparabil cu versiunile anterioare. Făceam totul mult mai coerent, mai puține greșeli și mă mișcam mai rapid.
În 2 săptămâni am ajuns la o variantă pe care o testam intern și în 3-4 aveam deja varianta beta pe care am lansat-o în comunitate. De data aceasta cu o fundație solidă pe care putem construi lucruri extrem de complexe.
Ca notă: când zic 2 săptămâni = lucru în weekend și printre alte sarcini, n-am lucrat exclusiv la asta.
Dar deja în acel moment (suntem în iunie-iulie cred) mă simțeam alt om din punct de vedere agentic coding.
Cunoșteam multe instrumente de programare și m-am familiarizat cu platforme de găzduire, baza de date și alte cele.
Înțelegeam măcar în mare procesul corect de creare a unui proiect.
Și poate cel mai important, am devenit mult mai bun la a lucra cu AI.
Lecția 5: programarea necesită mult mai puțină scriere de cod (și probabil urmează să fie la fel* și cu alte domenii)
Simt că trebuie să dezvolt mai mult ideea de la început
Dap, după 1 an de zile, tot mai caut pe Google și cum pui corect un amărât de hyperlink (adică un cuvânt pe care dacă dai click te duce pe altă pagină).
Să nu mai vorbim de funcții și alte nebunii.
Asta pentru că programarea cu AI, sau agentic coding, nu mai presupune scriere de cod. Desigur, dacă știi programare faci mai rapid lucruri mai bune și mai sigure. Tot va fi nevoie de programatori.
Dar AI preia o mare parte din munca de execuție.
Dacă vrei, poți să creezi un proiect complex fără să scrii vreo o linie de cod. Să faci totul prin comenzi scrise, cum tastez și eu aceste rânduri.
„Hey ChatGPT, fă-mi o aplicație de citit gânduri care să-mi aducă 1000€ pe zi fără să muncesc. Nu face nicio greșeală”.
Cred că la fel este sau va fi și în alte domenii: poți să construiești ceva fără să pui tu cărămidă cu cărămidă (eg. scriere texte, design, crearea de diagrame pentru o amenajare etc.)
Dar aici trebuie să avem grijă:
Agenții AI și lucrul cu AI în general îți dă rezultate pe cât de bune sunt pregătirea ta, iar secundar instrumentul și contextul.
Sper că povestea mai dovedește asta.
În plus, programarea are un avantaj enorm: ai feedback instant.
Ai scris ceva și știi imediat dacă funcționează sau e o eroare.
În multe alte domenii nu avem acest lux.
De exemplu, dacă ai creat o reclamă, un e-mail, un landing page – să aduci oameni să-l vadă presupune resurse mult mai mari (timp, bani) pentru a ști dacă performează sau nu.
De aceea, deși LinkedIn e plin de „Am concediat întreg departamentul X și am angajat un Agent AI” tot va fi nevoie de oameni care să gândească și să fie în mijloc
În plus, cei care postează mizerii de genul nici n-au avut un departament în primul rând, dar asta e altceva.
Vor fi joburi unde nevoia de oameni va scădea, e clar.
Dar pentru toți AI înseamnă augmentare.
Poți face mai mult și mai bine. Poți să scapi de lucrurile care nu îți plăceau. Poți să faci lucruri fără să le înțelegi complet.
Însă ca să obții ceva și să nu o dai în zid cum am tot dat-o eu, trebuie să știi ce vrei, să îți organizezi drumul până acolo.
Asta înseamnă că învățarea este la fel de importantă sau chiar mai importantă!
Lecția 6: îți poți accelera învățarea dacă ai un proiect fără obligații și feedback rapid
Motivul pentru care am ales să lucrez eu la Smartie nu a fost pentru că o să vreau să devin programator, așa cum am zis la început.
Și nici nu cred că voi putea (sau ar trebui) să-l fac eu pentru totdeauna. Oricum pe anumite aspecte cer ajutor specializat (eg. securitate).
Dar cel mai bun mod de a învăța AI e să lucrezi cu AI. Ideal în proiecte fără miză la început, ca să-ți poți lăsa instinctul natural de joacă, explorare și curiozitate să lucreze pentru tine.
Poți citi despre prompturi, despre RAG, despre modele. Dar nimic nu se compară cu a le folosi. Cu momentele de blocaje și plafonare, cu ideile acelea „oare ce se întâmplă dacă X” și cu „Aha!”-urile când chiar funcționează.
Am creat în proces și un curs despre fundamentele AI pentru marketeri și antreprenori care se bazează mult pe ce am învățat și înțeles din aceste proiecte hobby.
Și dincolo de baze, cred că am înțeles mai bine tehnologia și cum poate să-mi impacteze jobul principal de marketing/antreprenoriat.
Cred că pot judeca mai bine între real și hype, între ce e fundamentat sau doar regurgitat/repetat, între impact real și posibilități iluzorii.
Mă simt mult mai încrezător în fața ei, atât cât se poate simți oricare dintre noi.
Intră și tu în cerc.
