O altă provocare primită când am împlinit 25 de ani a fost să identific 25 de momente definitorii pentru mine.
Să reduci întreaga ta viață la doar câteva momente e greu, e foarte greu. Cred cu tărie că suntem rezultatul tuturor experiențelor pe care le trăim, a interacțiunilor pe care le avem, a oamenilor pe care îi întâlnim.
Cu toate acestea, am încercat să găsesc 25 de momente care au avut un rol mai important în definirea lui „Toma din ziua de azi”.
Uitându-mă peste lista de mai jos îmi dau seama că șansa poate juca un rol important în viața noastră. Dar și că, și mai important, este cum reacționăm la ceea ce ni se întâmplă.
Observ, de asemenea, că avem nevoie de alții în viața noastră și că, multe momente importante (cel puțin în cazul meu), au o legătură cu încrederea în sine și cu eliminarea scuzelor din viața noastră.
Momentele de mai jos nu sunt ordonate în funcție de importanță ci, mai degrabă, temporal. Dar cum memoria joacă feste uneori, nu pot spune 100% că exact în ordinea asta s-au întâmplat.
1. Momentele când era să mor când eram mic (5-13 ani)
Electrocutare – de două ori
Căzut din copac – de două ori
Mușcat de șarpe – o dată
Acestea sunt momente când am fost foarte, foarte aproape de a muri. Stau și mă gândesc acum, când mă plâng că ceva e greu sau nu am chef să fac ceva „Băi omule, puteai foarte bine să nu mai exiști astăzi”.
Totul se poate termina într-o clipită, cum naiba să nu vrei să te bucuri cât mai mult de timpul scurt pe care îl avem pe această lume?
2. Bunica mi-a spus să întorc și celălalt obraz (5/6 ani)
Înainte să încep școala, am stat mai mult cu bunica. Îmi amintesc și acum, eram la sălaș (colibă) și, după ce îmi povestește că nu știu cine s-a certat cu nu știu cine, îmi spune „Când cineva îți dă peste obraz, întoarce-l și pe celălalt”.
Acest moment m-a marcat din două motive.
Unu, nu sunt neapărat 100% de acord cu ea, cred că ar trebui să ne apărăm. Ea a trăit 40 de ani în comunism, când, din păcate, un astfel de comportament era cel mai sănătos, cel mai sigur.
Al doilea, am înțeles că dacă răspunzi unui atac la fel, nu se rezolvă nimic.
Bunicii mei.
3. Tratează orice om cu respect (8/10 ani)
Eram la majoratul unui verișor și tata, după ce tocmai a terminat o discuție cu un bătrân din sat, care avea un handicap la picior și era luat în râs de mulți dintre consăteni, îmi spune „să tratezi fiecare om cu respect”.
Mi-a și arătat-o, nu doar mi-a spus-o.
4. Seara de Monopoly când am ales facultatea la care să merg (mai 2010)
E amuzant, și în același timp de speriat, cum ajungem să luăm cele mai importante decizii din viața noastră.
Eram pe finalul clasei a XII-a, era luna mai, și mergeam cu un coleg să jucăm Monopoly cu alte colege. Încă nu aveam habar unde voi merge la facultate (da, în luna mai!) și îl întreb pe el „Tu te-ai hotărât unde mergi la facultate?”.
Și îmi spune: „Da, la Relații Internaționale și Studii Europene”.
Am avut aceeași reacție ca tine: hmm, sună bine.
A doua zi, caut pe net ce înseamnă, văd că poți ajunge tot felul de chestii cool, cum ar fi „specialist în integrare europeană” și am decis să mă înscriu acolo. Faptul că nu aveam nici o legătură cu domeniul aveam să descopăr altă dată dar nah.
Mă gândesc astăzi, cum ar fi arătat viața mea dacă nu mergeam la specializarea aceasta și nu cunoșteam oamenii pe care i-am cunoscut.
5. Vacanța de Crăciun din primul an de facultate (decembrie 2010)
Țin minte că eram la țară, la bunici, unde sărbătoream mereu Crăciunul.
Doar că, în acest an, sora mea petrecea Sărbătorile cu prietenul ei de la acea vreme, iar părinții mei erau la 2000 de km distanță, în Spania, la lucru.
Stăteam în seara de ajun în pat, pe întuneric, și mă gândeam „Bine că tu mai toată ziua te joci Football Manager și World of Warcraft, iar părinții tăi sunt la 2.000 de kilometri distanță ca să te țină pe tine la facultate. Te mai și plângi că e greu, dar măcar ai încercat cu adevărat?”.
Când m-am întors din vacanță am mers la bibliotecă și am ales aleator o carte din lista pe care o aveam de citit, țin minte că era o carte despre diplomație.
La finalul ei eram „Hmm, hai că nu e așa rău.” Primul pas înspre a iubi științele politice.
6. Primul examen la facultate (februarie 2011)
Toți elevii trec prin asta: crezi că bacalaureatul e cea mai groaznică chestie prin care vei trece în viața ta. Doar pentru a ajunge în prima sesiune când ai de învățat pentru o materie cât ai avut de învățat pentru tot Bacalaureatul.
Și totuși, țin minte că la primul examen am luat 10 și asta m-a făcut să am mai multă încredere în mine și m-a apropiat și mai mult de specializarea pe care o studiam.
7. Când o colegă m-a cam păcălit să mă implic într-un ONG (februarie 2011)
Sunt unele lucruri atât de grele încât, dacă ai ști ce te așteaptă, nu le-ai face.
Așa a fost și prima mea experiență de voluntariat. Sau ar fi fost.
Însă, colega care mi-a spus că e deschisă o poziție în UN Youth, ONG-ul din care făcea parte, în momentul în care am întrebat-o „Cât de greu e?”, mi-a spus „Ei, o să te descurci tu, noi lucrăm împreună”.
Împreună my ass! După 3 săptămâni mi s-a spus „Avem evenimentul ăsta, mergi și adună sponsorizări”.
Și totuși, într-un final, a fost una din cele mai formatoare experiențe din viața mea.
„Vinovata” pentru faptul ca am ajuns sa fac voluntariat.
8. Primul teambuilding-ul UN Youth (martie/aprilie 2011)
Eram la finalul teambuilding-ului (național) al aceleiași asociații și a venit momentul feedback-ului.
Ne ofeream feedback unii altora și țin minte și acum, o fată din Brașov îmi spune „Nu prea știu ce să-ți spun. Mi-ar fi plăcut să interacționăm mai mult, dar nu te-am văzut aproape deloc pe aici, nu te-ai prea implicat”.
Acesta a fost momentul când mi-am dat seama că nu e de ajuns doar să fii acolo. Dacă nu faci nimic, lucrurile nu se vor întâmpla pur și simplu și nu poți ajunge să cunoști cu adevărat oamenii.
9. Momentul când a murit un fost coleg de liceu (mai 2011)
Din păcate, acesta e un moment mai trist, despre care am scris și aici.
Eram la o petrecere a ONG-ului din care făceam parte când aflu, de la un fost coleg de liceu, că un alt fost coleg, tocmai ce murise într-un accident de mașină.
Apoi, țin minte că eram la înmormântare, în timp ce era dus spre mormânt, mă gândeam că la fel de bine puteam fi eu în locul lui, că totul se poate termina atât de brusc.
Acum, de obicei, când simt că nu fac mai nimic cu viața mea îmi fuge gândul la acest moment.
10. Participarea la „Fabrica de antreprenori” (aprilie 2012)
Până la acest eveniment nici nu auzisem de cuvântul „integritate”. De atunci însă, a devenit cel mai important principiu din viața mea, îmi ghidează toate acțiunile și deciziile.
Să faci ceea ce ai spus că vei face nu e tot timpul ușor, dar e cel mai important lucru, atât pentru a construi o legătură bazată pe încredere cu cei din jurul nostru, cât și pentru a ne câștiga încrederea în noi înșine.
11. Când am început să citesc (anul 2 de facultate)
Țin minte, prima carte de „dezvoltare personală” pe care am citit-o a fost „John Maxwell – Dezvoltă liderul din tine”, despre care am auzit la evenimentul de mai sus. A avut un impact enorm asupra mea și mi-a făcut poftă să citesc mai mult.
Deși astăzi realizez că în carte sunt multe platitudini, multe „nice words”, îi apreciez totuși rolul, a fost prima carte care mi-a deschis apetitul pentru citit și care m-a ajutat ca astăzi să citesc o carte pe săptămână.
12. Mi-am asumat sa devin Vicepreședinte UN Youth (mai/iunie 2012)
La finalul anului universitar 2010-2011 fosta președintă a plecat la București, la master. După aceea, asociația a cam luat-o în jos, principalul eveniment, care și dădea identitatea asociației, nici măcar nu s-a mai organizat anul următor.
Așa că, atunci când au avut loc următoarele alegeri, și simțind deja cât m-a ajutat asociația să mă dezvolt, am zis că vreau să mă implic.
Mi-am dat seama că atunci când ajungem într-o situație când „cineva” trebuie să facă ceva pentru ca lucrurile să se schimbe, acel „cineva” suntem de fapt noi.
13. Mersul în Vama Veche (iulie/august 2012)
Nu știu dacă ai fost vreodată prin Vamă. Dar, până atunci, pentru mine, să intri în vorbă și să ajungi să dansezi pe pe plajă cu niște străini era de neconceput.
Dar Vama în general, și acea vară pentru mine în special, a fost un moment în care am înțeles că „băi, take it easy, e ok”.
14. Am gustat clătite făcute de colegul meu de apartament (anul 3 de facultate)
Se spune că cele mai importante idei pornesc ca o glumă, la fel a fost și în cazul meu ideea de a porni o afacere. Și uite unde suntem astăzi.
15. Coordonarea Banat Model United Nations 2013 și îmbrățișarea de după (noiembrie 2012/mai 2013)
Banat Model United Nations e/era principalul eveniment pe care îl organiza asociația din care făceam parte în perioada aceea.
Mi-am dat seama că deși noi ne imaginăm că dacă ești coordonator/manager/„șef” doar stai și spui ce să se facă, dacă nu ești acolo în tranșee, în primele rânduri, nimic nu se va întâmpla.
Apoi, momentul care a făcut toată munca de trei-patru luni să merite. Țin minte, era duminică, proiectul era gata și conduceam participanții spre taxiuri, să meargă la gară. La un moment dat, o fată sare din mașină, vine la mine, mă îmbrățișează și ne mulțumește tuturor pentru că ne-am chinuit să le oferim o experiență frumoasă, ne-a spus că a simțit că am fost acolo pentru ei.
Organizarea acestui eveniment m-a învățat că (1) dacă nu pui suflet, nimic nu iese bine și (2) dacă pui oamenii pe primul loc, nu are cum să nu iasă bine.
16. Absolvirea facultății (mai-iunie 2013)
Îl mai știi pe tipul acela care a ajuns în urma unui joc de Monopoly la specializarea asta? Ei bine, tot el a terminat șef de promoție.
A fost un moment foarte emoțional, în primul rând pentru că am simțit că așa am răsplătit munca și sacrificiul părinților mei.
Absolvirea facultatii – unul din cele mai frumoase momente din viata mea
De asemenea, mi-am dat seama că uneori ar trebui să ne întrebăm și „de ce nu eu?”. Nu am fost nici cel mai deștept din an, am pornit și cu un dezavantaj pentru că habar nu aveam cu ce se mănâncă acest domeniu. Dar când pasiunea e acolo, vin și rezultate.
17. Examenul scris pentru licență (mai 2013)
Cred că am făcut parte din prima generație care a prins și examen scris pentru susținerea licenței.
Ei bine, când învățam/repetam pentru acesta mi-am dat seama că, deși îmi plăceau științele politice și ceea ce am studiat, flacăra a început să se mai stingă și că probabil ar fi bine să găsesc altceva care să mă motiveze.
Asta a condus direct la următorul moment definitoriu:
18. Am ales să studiez marketing la master (mai 2013)
Inițial voiam să fac un master în afara țării, tot în domeniul științelor politice. Doar că acesta s-a anulat 🙂
Așa că, trezit cu situația că trebuie aleg ceva din țară, combinat cu faptul că dacă făceam un master în științe politice materia s-ar fi repetat, am decis să fac ceva care să mă ajute să pornesc o afacere.
Căutând pe internet ce trebuie să știi pentru a porni o afacere, am văzut că marketing-ul se tot repeta, așa că am ales această specializare.
Restul, cum se spune, e istorie.
19. Implicarea în Clubul de Management (octombrie/noiembrie 2013)
Cum am ajuns să mă implic în Clubul de Management, și chiar să ajung să-l coordonez, e o poveste atât de amuzantă încât merită un articol separat :))
Dar cei aproape doi ani cât am fost implicat în Club m-au ajutat să cresc ca om, să devin un lider mai bun, mai răbdător și, din nou, am văzut că dacă vrei ca ceva să se întâmple, trebuie să muncești mult.
Cu membri ai Clubului de Management la un eveniment.
20. Când am descoperit growth hacking-ul (noiembrie 2013)
Probabil, în viitor, mai multe povești vor începe cu „Eram pe Facebook când, la un moment dat…”.
Așa începe și povestea mea care a dus ca, doi ani mai târziu, să pornesc propria agenție de marketing.
Efectiv stăteam pe Facebook, văd că o prietenă a distribuit un articol despre leadership și am dat click să-l citesc. La final, la secțiunea articole recomandate un titlu mi-a atras atenția „Au growth hacker-ii nevoie de competențe tehnice?”.
L-am citit, am auzit că apare o nouă „specie” de marketeri, care sunt pregătiți să facă lucrurile diferit. Apoi am intrat pe Google să văd mai multe detalii despre ce e vorba și tot așa, aproape zilnic, până astăzi.
21. Momentul când mi-am descoperit scopul în viață (ianuarie 2015)
Voi mai scrie despre asta, pentru că e un moment foarte important.
Dar, pe scurt, am reușit ca la doar 23 de ani să-mi dau seama ce vreau să fac în viață. Nici nu-ți poți imagina cum te simți în momentul când reușești să rezumi, în 10-15 cuvinte, ce îți dorești de la această viață.
Apoi, zi de zi, când faci ceva care te apropie de acest scop, un sentiment de împlinire să îți umple tot corpul.
Voi scrie un articol despre exercițiile care m-au ajutat pe mine să fac acest lucru, așa că abonează-te la newsletter, să fii sigur că nu îl ratezi.
22. Când am pornit grozav.org (februarie 2015)
Grozav.org a fost pentru mine prima aventură semi-antreprenorială. Să nu te gândești că am făcut vreun ban :)) Nici vorbă, am cheltuit destui însă.
Dar, mi-a arătat că nu e chiar așa greu să pornești ceva. Toate informațiile de care ai nevoie sunt disponibile gratuit pe internet, trebuie doar să muncești.
Să nu mai spun de toți oamenii frumoși cu care am interacționat datorită acestui proiect. Deși astăzi nu mai găsesc timp să scriu și acolo, ideea de „Grozav” e foarte vie în mine.
Poți citi aici cum a pornit totul.
23. Am aplicat cu SMARTERS pentru o finanțare – și am câștigat-o (mai-iunie 2015)
În primăvara lui 2015 deja eram hotărât să pornesc SMARTERS. Începusem să discut cu potențiali/clienți parteneri. Planul era să pornesc de unul singur, iar când ajungeam să am prea mult de lucru să mai iau pe cineva și tot așa.
La o oră de master ni s-a spus de un program de susținere a startup-urilor, care includea cursuri și un concurs de planuri de afaceri.
Având iarăși un moment de „hmm, de ce nu eu?” și fiind încurajat de un profesor/prieten de la Facultatea de Economie, am participat. Planul era să-mi iau un laptop, ceva licențe software etc.
Partea amuzantă, pentru a reuși să scriu planul, am avut și prima restanță din viața mea, la chiar ultimul examen din ultimul semestru de master. Aveam de ales, să învăț pentru examen sau să scriu planul.
Ei bine, șoc și groază când aflu că am primit finanțare! Bine, jumătate din bani i-am irosit pe lucruri nu foarte importante, dar despre asta altădată 😛
Primii membri ai echipei SMARTERS
24. Când am realizat că nimeni nu ne datorează nimic (iulie 2015)
Tocmai ce câștigasem finanțarea pentru SMARTERS și trebuia să deschid compania. Ei bine, pentru a crea o firmă ai nevoie de un sediu.
Am încercat tot felul de lucruri: să caut cunoștințe în Timișoara care mi-ar putea găzdui firma, părinți ai colegilor etc. dar nimeni nu voia să se încumete.
La un moment dat cineva mi-a dat de înțeles că mă poate ajuta să-mi pun sediu într-un spațiu pe care îl administra. Aveam nevoie de el doar pentru hârtii, nu urma să lucrez de acolo. Ei bine, apoi mă trezesc că îmi trimite și un contract iar costurile erau aproape mai mari decât dacă mi-aș fi luat un apartament în chirie.
Prima dată am fost supărat, dar apoi mi-am dat seama că, într-adevăr, fiecare dintre noi avem o treabă de făcut, avem prioritățile noastre și nu e în responsabilitatea lui să mă ajute.
Curios, imediat ce am realizat asta am și găsit o soluție 🙂
25. Faptul ca am avut familia pe care am avut-o
Cronologic, asta o puteam pune oriunde în listă, poate chiar la început, dar simt că e prea importantă pentru a se pierde printre celelalte.
Am avut norocul de a avea părinții și bunicii pe care i-am avut. Am avut norocul să am o familie care mi-a oferit libertatea de a decide pentru mine, încă de la o vârstă fragedă.
Asta m-a învățat să fiu mai responsabil și că, indiferent dacă a fost o decizie bună sau rea, a fost a mea așa că nu am de ce să mă plâng.
Un alt lucru pe care sincer îl apreciez acum e faptul că nu am fost o familie înstărită. Nu ne-au lipsit niciodată lucrurile de bază, dar nu am avut bani să călătorim, să mâncăm în oraș, să ne luăm toate hainele pe care le voiam. Asta m-a ajutat ca astăzi să pun lucrurile în perspectivă și să înțeleg că avem nevoie de foarte puțini bani pentru a fi fericiți.
