Mă gândeam că Budapesta e doar un alt București mai curățel (că doar trece Dunărea pe acolo și sigur spală ea ceva) care are langoși și kürtőskalács în loc de covrigi.
Era ca obiectivul ăla turistic din zona ta la care oameni din altă parte a țării vin să-l viziteze, dar tu nu te înghesui pentru că știi că e acolo.
Și nu cred că sunt singurul care simte așa. În 4 zile petrecute acolo am auzit doar de 3-4 ori vorbindu-se română!
Deci nu aș fi ajuns pe acolo prea curând dacă Aliana nu mi-ar fi făcut cadou de ziua mea două bilete de tren spre acolo. Să fiu clar, al doilea era pentru ea, nu am mers eu pe două scaune.
Dar am descoperit un oraș care a trecut din „friendzone” direct în top 3 orașe favorite din afara țării (după Barcelona și Amsterdam).
A fost o experiență grozavă și în timpul zilei, și seara, și din punct de vedere al mâncării, și al băuturii și al locurilor de văzut.
Am stat doar de duminică până miercuri acolo, deci abia am zgâriat suprafața. Dar cât a fost, a fost fain și mi-ar părea rău să nu povestesc despre câteva locuri faine prin care am trecut (și care nu știu cât de des sunt recomandate pe site-urile de turism).
Cum să vizitezi Budapesta ca un localnic
În general ne place să fim spontani când mergem undeva. Așa că nu ne-am bătut prea tare capul cu planificarea, mai ales că nici după locurile turistice (și aglomerate) nu ne prea înghesuim.
Dar am fost inspirați ca vinerea înainte de plecare să căutăm pe Google „how to visit Budapest like a local”.
Am dat de vreo 2-3 articole care recomandau locuri faine, recomandate de localnici, ce lipsesc în general din primele articole pe care le găsești pe Google când cauți „ce să faci în Budapesta”.
Am pus link-uri către ele la final, poate te inspiră și pe tine.
În general când mergi undeva nu-ți recomand să cauți „what to do in X” sau „ce să vizitezi în X”. Aproape toate acele articole sunt copiate unul după celălalt, recomandă aceleași obiective care nici nu prea mai surprind esența locului pe care îl vizitezi.
Lumea se adaptează la turiști. Localurile frecventate de ei devin mai scumpe și își pierd personalitatea, iar localnicii fug spre alte locuri mai ferite de hoardele de străini. Deci să nu-i lăsăm să scape, ei știu ce e fain și merită experimentat acolo!
Ce și unde să mănânci în Budapesta
Cam acestea au fost locurile prin care ne-am propus să trecem.
https://goo.gl/maps/BGdVC8HKpRTcSuwT9
Am ajuns la aproximativ 60% dintre ele. E numai bine zic eu. Am vrut să ne plimbăm liniștiți, să ne bucurăm de atmosfera orașului, să fim atenți la ce fac oamenii, nu să alergăm între obiective și să ne stresăm că nu suntem conform programului.
Cum ne prindea oboseala sau lenea, ne așezam la una din cafenele pline de personalitate pe care le întâlneam.
Ziceam la început că m-a surprins cât de diferită e Budapesta față de București (sau Timișoara). Ei bine, abundența acestor mici restaurante și cafenele a contribuit din plin la sentiment.
Când vedeai unul, sau te așezai la o masă, te prindea un sentiment de pufoșenie. Da, „a te simți pufos” e un sentiment 100% real. E o combinație de relaxare, fericire și drăgălășenie.
Nici nu mă chinui explic mai mult sentimentul pe care ți-l oferă acestea, nu-s destul de bun la scris. Va trebui tu să te duci să-l simți.
Budapesta e plină de mici restaurante și cafenele cochete pe care merită să le vizitezi.
Tot în Budapesta am trăit o altă premieră în viața mea: am stat la coadă la un restaurant.
Și nu o dată, ci de două ori!
În general în România dacă mergi undeva și e plin, nu stai 20-30 min în picioare să se elibereze. Te duci în alt loc fără să te uiți în urmă. Eu cel puțin asta am făcut de fiecare dată în cei douăjceva de anișori ai mei.
Dar aici am așteptat vreo 10 min la Stika Gastropub, chiar primul restaurant în care am mers imediat după ce am ajuns Budapesta. Ce să și faci, consumă multe calorii statul în tren, trebuie să le înlocuiești.
Și a meritat din plin. Am înfulecat un burger cu muștar (majoritatea preparatelor de acolo parcă au muștar, paprika sau ambele). Prețul iar destul de ok. Nu mai știu să spun cât, toate prețurile erau în forinți, dar era ok pt Budapesta și pt o capitală europeană.
Al doilea loc în care am stat la coadă a fost New York Cafe, chiar ultimul loc pe care l-am vizitat înainte de plecarea din Budapesta. Am așteptat vreo 20-25 de minute aici.
Chiar dacă nu e ieftin, vreo 7-8 euro un espresso, nu mori dacă mergi o dată și locul în sine merită din plin. Și dacă nu transformi prețul în lei ești și mai fericit.
Ah da, bun sfat: în general nu transforma nici un preț în lei, dacă mergi în Vest. Trucul meu mental care mă ajută să fac față realității fiind un zgârcit incurabil e să mă gândesc că 1 euro = 1 leu. Atunci parcă totul e mai acceptabil.
Tot pe partea de mâncare un alt loc pe care ți-l recomand e Hungarikum Bistro. Pe partea de mâncare cred că a fost cea mai faină experiență din Budapesta.
Și nu doar datorită gulașului delicios pe care l-am mâncat, ci pentru întreaga experiență. Cred că sunt maximum 24-26 de locuri în restaurant, motiv pentru care e mai mereu plin. Nu merge fără rezervare.
Dar faptul că e atât de mic, și că au 3-4 persoane pentru servire, îi oferă acel sentiment de acasă. Te simți acolo de parcă ai mers la o mătușă/bunică. Uneori mă speriam cât de zâmbitori și calzi erau oamenii. Nu glumesc.
Prețul iarăși ok.
Îți mai recomand o vizită la Street Food Karavan Budapest. E ca un gang/stradă mică unde de o parte și de alta sunt rulote cu mâncare.
De la langoși la burgeri sau pizza, găsești mai de toate. E numai bun locul dacă ești aproape de cartierul evreiesc și ți-e foame (revin la el mai jos). Sau și dacă nu îți e foame, dar poți să mănânci oricând și oricât, ca mine.
Noi ne-am luat ceva langoși de aici, care au fost buni dar nu extraordinari, deci poate merită să îi încerci de altundeva iar de aici să îți iei altceva.
Pentru că o vizită în Budapesta nu e completă fără kürtőskalács, cei de la Molnar kürtőskalács au fost buni (plini de înghețată la interior, ciocolată la exterior). Desigur, au și alte variațiuni.
Mai sunt vreo 2-3 locuri recomandate, dar nu am reușit să ajungem și acolo, poți să cauți pe Google locuri recomandate pentru kürtőskalács, nu uita de „recommended by locals” 😛
Ah și ca să închei cu mâncarea, nu de alta dar tre să ajungem la băutură (și locuri de vizitat, da, da) musai să încerci gulaș și tocăniță cu găluște. Gulașul de acolo nu se compară cu nimic din ce ai gustat în România, crede-mă. La fel și găluștele, practic aluat făcut în casă, îl pun des alături de carne și e senzație mai ales alături de vită.
Să știi că în Budapesta cam peste tot bacșișul e inclus în notă. Vei vedea o linie gen „servizi” pe bon pe care o nu vei regăsi printre lucrurile pe care le-ai comandat. În general e cam 8-10% din valoarea bonului.
Acestea fiind spuse, să trecem la chestii mai solide, cum ar fi băutura.
Găsești o droaie de beri artizanale în meniurile restaurantelor și birturilor. Mamă, dacă citești asta, să știi că doar am gustat, nu am băut.
M-am bucurat să văd că în multe locuri numărul de beri locale este egal sau chiar îl depășește pe cel al berilor internaționale.
Nu mai știu numele lor, în general îți recomand să întrebi de beri din regiune. Dacă sunt și artizanale, îți vei mulțumi (poți să-mi mulțumești și mie, nu mă supăr).
Pe partea de băuturi și birturi, două experiențe îți recomand.
Unu, musai să mergi într-un ruin bar. Acestea sunt un tip de bar/birt specific Budapestei. Practic imaginează-ți o casă sau un bloc părăsit, în care pui un bar, câteva rafturi pentru băuturi, ideal și mâzgălești pe pereți și ești rezolvat.
Dar experiența e super faină și iarăși vine cu acel calm/chill specific Budapestei. Te simți foarte în largul tău acolo, nimeni nu se uită la nimeni, toți sunt ocupați cu berea lor sau să joace cu prietenii „Cine sunt” sau cum se numește jocul acela unde ai o carte pe frunte și trebuie să-ți dai seama de cine ești adresându-le întrebări.
Noi am fost la Szimpla Kert, care e primul și cel mai mare ruin bar, dar cred că merită și altele mai puțin cunoscute. Am mers seara pe la 9 seara și ne-am plimbat vreo 10 minute încercând să găsim două scaune, deși locul e imeeeeeens! Ca să-ți imaginezi, cred că sunt minim 15-20 de baruri acolo și abia mergi de oameni.
Altă experiență super, super faină a fost Fekete Kutya.
Am mers acolo mai mult pentru că atunci când am citit prima dată numele suna ca o înjurătură și am râs amândoi. Dar mă bucur că am făcut-o.
Dacă îți plac locurile fine, nu ți-l recomand. Și acesta e o mini-dărăpănătură. Dar iarăși te simți super fain, ca printre prieteni, și îți e foarte ok să aștepți 3-4 min să fii servit pentru că tipa de la bar se joacă cu un câine.
Fiindcă ne era foame, am văzut pe meniu ceva tapas. Am zis ce poate fi rău, am mai încercat tapas și în Spania, deci tre să fie ceva bun.
Nu ne așteptam la fructe de mare, dar nici la cele mai uleioase și delicioase chestii pe care le-am mâncat în viața mea. Am încercat ceva prune învelite în bacon, mulled pork și ceva ficăței de pui. Toate au înotat în ulei învârtite de un tip cu dreaduri de 50 cm într-o o tigaie afumată, așezată pe un aragaz cum aveam acasă acum 15-20 de ani, la doar 1 metru de bar.
Toate au fost absolut grozave.
Eu cred că uleiul e pus acolo strategic, să mai taie din efectul berii artizanale locale. Aliana și-a găsit acolo o altă bere favorită, ceva nefiltrată cu zmeură dacă nu mă înșel. Eu am luat la rând (la degustat, desigur) nefiltratele. Excelente și proaspete!
Că tot vorbim de băutură, senzație și vinurile.
Fiindcă m-am îndrăgostit de berile locale, am gustat doar vreo 2 pahare de vin și am luat o sticlă la pachet. Mie mi-au plăcut cele din regiunea Tokaji, dar aș fi un ipocrit să spun că am degustat destule încât să-mi fac o părere. Dacă ești fan, caută pe net vinuri recomandate (de localnici, desigur) și vezi care îți plac.
Musai să vizitezi și câteva cafenele de specialitate. Sunt destule în oraș. Noi am ajuns la Madal Cafe și la Fekete Cafe.
Atenție însă, după ce bei o cafea de calitate cu greu te vei putea întoarce la poșirca din majoritatea cafenelelor sau restaurantelor. Ah și cel mai probabil nici una dintre acestea nu îți va da și zahăr alături de cafea. Fii curajos și încearcă așa, vei vedea că o cafea bună nu are nevoie de zahăr.
Ce să vizitezi în Budapesta
Gata, gata, am ajuns și aici, voi sfinților care nu mâncați și nu beți.
Prima recomandare ar fi să faci 1-2 plimbări aleatorii, fără un scop anume, pe străzile din Budapesta, în special prin cartierul evreiesc sau Districtul VIII. E plin de clădiri vechi, dar într-o stare bună, care îți vor clăti ochii.
A doua, nu încerca să vizitezi toate obiectivele turistice sau clădirile istorice la prima vizită. Sunt prea multe, și te vei stresa doar că nu ajungi la ele.
Noi ne-am bătut foarte puțin capul cu acestea, dar cred că am vizitat multe din ele din greșeală.
Primul ar fi Parlamentul (e clădirea aceea frumos luminată seara pe care o vezi în majoritatea pozelor cu Budapesta seara).
Ei bine, după vreo 2 zile de plimbat prin zona unde aveam cazarea, am zis să scot telefonul și să văd unde naiba e Parlamentul, nu putem merge în Budapesta fără să îl vizitez.
Când mă uit pe hartă îmi dau seama că acesta era chiar în dreapta noastră și că am trecut deja de vreo 3-4 ori pe lângă el, doar că nu l-am recunoscut din lateral. Cel mai bine se vede de pe cealaltă parte a Dunării sau de pe podul cel mai apropiat care traversează Dunărea.
O jumătate de zi am mers și de cealaltă parte a dunării, în Buda. Apropo, știi că de fapt Budapesta e formată din două părți, Buda și Pest? ;))
Eu am avut azi ani când am aflat. O strategie bună e ca la o vizită să explorezi o parte a Budapestei, la următoarea cealaltă.
Mai tot ce am menționat până acum e în partea cu Pesta.
Dincolo de Dunăre, în partea cu Buda, am vizitat Castle District, o zonă plină de castele și palate unde Aliana s-a simțit ca o prințesă pentru câteva momente, apoi iar a început să se prostească și să ceară ceva dulce.
Budapesta prin ochii mei
Oamenii sunt neașteptat de calmi și zâmbitori pentru partea asta a Europei. Doar în Barcelona și anumite părți din Italia am mai avut un astfel de sentiment de relaxare din partea lor, pe care nu ai cum să nu-l adopți și tu cât ești acolo.
Nu știu din ce parte a țării ești, sau ce părere ai despre „unguri”, dar mergi în Budapesta și vei vedea că suntem cu mulți ani în urma lor din majoritatea punctelor de vedere.
După vizita asta eu am devenit fanul maghiarilor. Și deși limba… meh să o lăsăm la o parte, au fost printre cele mai calde gazde pe care le-am avut. La hostel cei care locuiau în clădire în loc să fie acri că sunt străini care fac gălăgie ne-au ajutat cu liftul și în general să ne orientăm.
Pentru că nu prea știu nimic în maghiară, îmi iau la revedere cu principala vorbă a mea și a Alianei din acele zile: Fekete Kutya!
–
Îți promiteam câteva articole.
Acestea sunt cele 2 din care am ales obiectivele de vizitat:
https://budapestflow.com/5-1-mistakes-tourists-make-budapest-avoid-like-local/
https://www.likealocalguide.com/blog/top-101-unique-things-to-do-in-budapest/
Lista întreagă cu „țintele” noastre e aici (poate te mai inspiră ceva): https://goo.gl/maps/BGdVC8HKpRTcSuwT9
De asemenea, dacă vrei în general să călătorești în Europa Centrală și de Est îți recomand acest articol al prietenului meu Alex Scafeș în care a scris despre mai multe posibilități ieftine de a ajunge acolo.
Ți-a plăcut articolul? Probabil le va plăcea și prietenilor tăi, dar nu putem ști dacă nu îl distribui, nu? 
