Se spune că dacă te arzi o dată, a doua oară sufli și în iaurt.
Astăzi cred că am ajuns să suflu și în gheață, doar să fiu sigur.
După ce prin 2016 am avut vreo două momente când abia am reușit să plătesc salariile colegilor de la SMARTERS și pentru prea multe luni am supraviețuit de la o lună la alta, mi-am promis că niciodată nu voi mai ajunge într-o asemenea situație.
Mi-am promis că voi face tot posibilul să nu mai fiu vreodată în situația să cer vreo plată în avans de la un client, sau să sper că aceștia plătesc la timp, pentru a avea destui bani în bancă să funcționăm.
În acele momente, ca să reușim să plătim facturile și salariile am acceptat aproape orice proiect.
În general am avut clienți faini, dar am acceptat atunci proiecte pe care nu le-am fi luat în mod normal, pentru care am muncit de N ori mai mult decât ar fi meritat, doar pentru a câștiga acel proiect.
Am avut proiecte care ne-au încetinit creșterea luni de zile după aceea, dar unde am livrat ce am promis pentru că integritatea era pe primul loc.
După acel moment când am înțeles că poți să fii bogat pe hârtie (facturi emise) și sărac în realitate (contul în bancă aproape gol), am realizat ce risc enorm înseamnă lipsa numerarului.
Am realizat cât de iresponsabil am fost și că am pus în pericol stilul de viață și planurile unor oameni care au avut încredere în mine.
Acesta cred că a fost cel mai mare noroc care ne-a ajutat să fim semi-pregătiți pentru situația de față.
Și spun noroc fără ghilimele.
Citisem undeva că e bine, pe plan personal, să ai în bancă banii pentru a-ți menține același stil de viață timp de 3 luni de zile și dacă nu mai ai nici un venit.
Că astfel poți să-ți dai demisia de la un job care nu-ți place, că îți permiți să alegi, să aștepți până apare o opțiune care te atrage cu adevărat.
Mi-am promis în acele momente că vom ajunge și noi la SMARTERS în aceeași situație.
Ca o paranteză, eu credeam că asta înseamnă chibzuință. Până am citit acum vreo 2 săptămâni o carte despre antreprenoriat (Rand Fishkin – Lost and Founder) când aceștia au început să se panicheze în momentul în care mai aveau în bancă banii pentru „doar” 12 luni (deși afacerea avea vânzări, să ne înțelegem).
Cu acea imagine a contului bancar aproape de 0 mereu proaspătă în minte, mi-am dat seama că trebuie să fim mult mai grijulii în deciziile pe care le luăm la SMARTERS.
Că trebuie să ne gândim de 5 ori înainte să cheltuim un ban. Că trebuie să avem metode sigure de a recupera o investiție înainte să o facem.
După ce la început SMARTERS efectiv a explodat de la 0 la 6 angajați în doar 6 luni, după acele momente din 2016 am fost principala frână în creșterea agenției și m-am concentrat exclusiv pe eficientizare.
Am încercat să automatizăm și să folosim instrumente pentru o grămadă de lucruri pe care înainte le-ar fi făcut o persoană (și care erau plictisitoare, sincer să fiu).
Am spus „NU!” la orice idee sau oportunitate din categoria „ar fi fain”.
Singurele lucruri care mai primeau „3 de DA” erau cele din categoria „OMG, ce grozav ar fi”.
Înainte să mai luăm un coleg nou ne-am asigurat că efectiv nu mai avem cum altfel să ne descurcăm cu munca existentă și ne-am asigurat că am făcut vânzarea, că avem încasări potențiale duble față de necesar pentru că în cazul în care ceva nu merge să fim măcar pe 0.
Colegii râdeau de mine când am fost supărat acum câteva săptămâni că nu mai era pe stoc un birou de la IKEA care costa 160 de lei.
Acum cred că se bucură că nu l-am luat de la Dedeman pentru că era mai scump (și puțin mai frumos, ce-i drept).
Pentru cei care mă cunosc și care ar zice că sunt printre cele mai optimiste persoane pe care le știu poate asta va suna ciudat, dar deși mereu am sperat la ce e mai bine, ne-am pregătit pentru ce putea fi mai rău.
Și uite că ce putea fi mai rău a venit.
Când am văzut că se îngroașă situația și că nu e „doar o gripă” am început să mă uit la lista de cheltuieli, la ce puteam tăia.
Spre surprinderea mea, nu am prea avut ce. Lista de cheltuieli (deși mare), are foarte puține liniuțe. Salarii, 2-3 instrumente de marketing, investiția în propria promovare și cam atât.
Singurul lucru pe care l-aș fi făcut diferit ar fi fost să avem și mai mulți bani în bancă. O să țin minte asta pentru data viitoare.
Mă întorc la exemplul de mai sus cu compania care a început să se panicheze când mai avea cash flow-ul asigurat pentru doar 12 luni și mă gândesc la toate afacerile care trăiesc de pe o lună pe alta, cum eram noi prin 2016, și care au trebuit să se închidă la primul semn de criză.
Și nu mă refer la cele care au fost direct afectate de aceasta, cum sunt restaurante, companii de transporturi, saloane de înfrumusețare etc.
Ci la ceilalți care puteau și pot să facă ceva.
Dacă e prima situație de genul, sper să fie o lecție învățată și să nu mai fim vreodată la fel de iresponsabili, să fim în situația de a aștepta încasarea unei facturi ca să o putem plăti pe alta.
Să nu uiți niciodată momentul în care a trebuit să îi spui unui om „Îmi pare rău, nu te mai putem plăti”.
Să știi că acel moment putea să nu existe, sau putea fi amânat, dacă pe lista de cheltuieli nu ar fi fost atât de multe lucruri.
Uită-te la lucrurile pe care le-ai făcut acum în criză și fă-le mereu de acum încolo. Momentele grele au incredibila putere de a ne arăta ce contează cu adevărat.
E ușor să fii antreprenor când lucrurile merg bine.
E greu să fii antreprenor în situații de genul.
Dar există soluții. Istoria ne arată că după orice criză companiile sănătoase vor începe să crească exponențial față de celelalte. Vor ieși mai puternice, bine eficiente.
Și nu o spun doar din cărți sau articole din trecut, o văd la firul ierbii.
Mă bucur să lucrez direct cu atâți antreprenori și să învăț de la ei.
Din toți clienții pe care îi avem la SMARTERS, doar doi și-au redus activitatea și investiția în marketing până acum.
Unul dintre ei, deși în mod normal am fi trecut obiectul de activitate pe lista de „ne-esențial”, e vorba de bijuterii personalizate, mi-a spus „Nu pot pur și simplu să pun lacătul și să închid fără să încerc. Să las oamenii fără loc de muncă și fără asigurare medicală”. Și tot am încercat și uite că pare că se vede o lumină la capătul tunelului, că lumea încă oferă cadouri, chiar și în situații ca aceasta. La urma urmei, viața merge înainte.
Un altul și-a redus activitatea pentru că a primit un e-mail de la un client foarte mare care pur și simplu a zis că „Momentan nu mai putem plăti”. Dar nu a dat oamenii afară, se zbate ce mai poate face pe online.
Și dacă nu vom supraviețui ca organizații, modul în care ieșim din criză ne va influența mult viitorul.
Oamenii vor ține minte dacă la primul semn de amenințare am început să muncim mai mult ca să găsim soluții, sau i-am aruncat pe ei în fața pericolului, doar să fim noi ok.
Deși grea, e poate cea mai bună lecție de antreprenoriat și de a fi om pe care am primit-o mulți dintre noi.
Ai plătit mult pentru ea, măcar folosește-o.
