„Fă doar ce te face fericit”.
Ioana are 21 de ani și este în anul doi de facultate. Se uită prin telefon la imaginile salvate și se gândește pe care să o publice astăzi, care e mai potrivită. Parcă este o zi potrivită pentru „She believed she could, and she did”. Se mai gândea și la „Spoil me with loyalty, I can finance myself” dar nah, parcă e nevoie de ceva mai orientat spre acțiune astăzi. Da, clar prima variantă e mai potrivită, se gândește ea.
După ce publică și pe Facebook și pe Instagram, lasă telefonul din mână și se întinde iarăși pe pat. Da, o să fie o zi groaznică își spune și nu ar vrea să lase patul pentru responsabilitățile lumii reale. Ioana nu prea crede că o să poată.
Ioana nu este o persoană reală. Dar asta nu înseamnă că povestea ei nu este adevărată. La fel de bine puteam scrie Tina, Andreea, Alexandra, Sorin, Mihai, Andrei sau Alin. Ioana poate fi oricine dintre noi.
Cu toții avem scris undeva, salvat undeva, am publicat undeva un citat, o maximă, o vorbă plină de înțelepciune. Și totuși, de ce nu par să ne ajute? De ce, deși ideile de bază din aceste citate sunt puternice și utile, pe noi nu ne ajută?
https://www.instagram.com/p/3LXEmJvEt4/
Problema, cred eu, este una subtilă, una mai profundă. Ține de ce stă în spatele acestor pastile de înțelepciune să le spunem.
Să luăm, de exemplu „Dacă nu întrebi, răspunsul va fi mereu nu”. Citind aceste cuvinte nu te poți abține din a da din cap în semn de acord. E logic, nu?
Și totuși, de ce în 99% din cazuri ajungem în situația de a ne întreba „oare cum ar fi fost dacă…”?
Am ajuns să cred că aceste citate, aceste pastile de înțelepciune, sunt precum mânerul unei valize: reprezintă partea pe care o apucăm, partea cu care ne jucăm, partea vizibilă. Scopul mânerului fiind de a putea căra și restul valizei. În conținutul valizei găsim de fapt toate experiențele de viață, toate orele de meditație, toate gândurile care au stat la baza citatului și care îi dau putere.
Fără restul valizei, un mâner este inutil, nu?
Ei bine, problema este că legătura dintre mâner și valiză este foarte, foarte subțire, atârnă de un fir de ață. Este foarte ușor, dacă nu avem grijă, dacă nu ne uităm cu atenție, să tragem de mâner prea rapid și acesta să se detașeze de restul valizei. Și astfel rămânem cu nimic, doar cu ceva ce putem arăta, dar care nu conține nimic valoros.
De aceea, de cele mai multe ori suntem în situația Ioanei, când publicăm un lucru pe care am vrea să îl credem. Dar acesta este doar un mâner fără restul valizei atașat, fără lecțiile de viață care i-ar fi dat puterea și valoarea.
Am dat ca exemplu citatul de mai sus legat de importanța de a cere pentru că, atunci când am auzit analogia cu valiza citind Creativity Inc,. m-am dus la profilul meu de Facebook să văd ce citate am publicat și dacă Efectul Valiză este adevărat.
Pe de o parte m-am bucurat să văd că nu sunt foarte multe, însă am găsit și „Dacă nu întrebi, răspunsul va fi mereu nu!”.
#DailyInspiration
Gepostet von Toma Grozăvescu am Sonntag, 25. Januar 2015
Oricât de mult cred că acest lucru este adevărat și dau din cap în semn de acord când îl citesc, oricât mi-aș dori să mă ajute acest citat, au trecut deja 2 ani de când l-am publicat pe Facebook și am rămas același introvertit timid care speră să primească lucrurile pentru care muncește, dar nu le cere direct soartei sau altor oameni. Să mai spun că probabil în cazul a ⅓ din întâlnirile pe care le-am avut cu fete, ele au fost cele care, mai mult sau mai puțin, m-au invitat în oraș?
De cealaltă parte, „Fii realist. Cere imposibilul!” este probabil motto-ul meu în viață și m-a ajutat enorm. Enorm! Oricând mi se pare că ceea ce îmi doresc e prea greu, prea departe, prea mult pentru mine, devin „realist” și îmi spun „De ce nu eu?”.
Diferența dintre cele două o face faptul că în spatele „Fii realist” stau o grămadă de momente din viață când mi s-a demonstrat și mi-am demonstrat că este adevărat, că de cele mai multe ori putem obține lucruri mai bune decât sperăm, sau credem că putem.
În spatele acelor patru cuvinte stă discursul de șef de promoție, după ce cu 3 ani înainte mă gândeam să schimb domeniul de studiu, stau o grămadă de momente frumoase adunate în timpul anilor de voluntariat, când o mână de oameni fără experiență sau resurse au realizat lucruri care ar face orice firmă invidioasă pe nivelul de profesionalism și calitatea lucrurilor care au rezultat.
Și, mai nou, stau toate succesele adunate din momentul în care am pornit SMARTERS din camera de cămin, fără să știu neapărat în ce mă bag dar cu dorința de a aduce în impact pozitiv în România.
De fiecare dată când văd sau aud „Fii realist. Cere imposibilul!” nu doar dau din cap în semn de acord. Nu. Îmi vin imediat amintiri precum cele de mai sus care îmi dau energia de a-mi demonstra încă o dată că așa este.
https://www.instagram.com/p/3uAfp6PEpw/
Dar dacă ne uităm la volumul de citate care se publică pe rețelele sociale, e greu de crezut că în spatele fiecăruia dintre ele sunt destule experiențe care să dea putere citatului, care să umple de conținut valiza. Așa că rămânem doar cu un mâner pe care să îl plimbăm, dar nu avem nimic valoros.
În plus, de foarte multe ori, nu putem acționa tot timpul precum spune un anumit citat sau o vorbă. Să luăm chiar citatul de la început, „Fă doar ce te face fericit”. Deși în teorie sună bine, și dăm din cap în semn de acord, există momente când ar trebui să ne urmăm fericirea, dar există și momente când, dacă datorită acțiunilor noastre alții au de suferit, poate ar fi bine să ne auto-limităm libertatea.
Sfatul meu ar fi, pe care îl aplic de când am realizat cele spuse mai sus, ca în momentul în care găsești un citat care te face să dai din cap în semn de acord, în momentul în care găsești vorbe cu care rezonezi, încearcă să te uiți dacă ai ceva cu care să umpli acea valiză. Pentru că citatele în sine nu ne ajută cu nimic. Noi trebuie să ne ajutăm, trebuie să adăugăm conținut valizei.
Cu drag,
Toma
P.S. Ca de obicei, dacă ți-a plăcut articolul, nu ezita să-l distribui pentru a-l citi și prietenii tăi.
