Am tot vorbit eu despre experimentele pe care le fac, de la a mânca doar a dată pe zi, la a face dușuri reci sau la a renunța la cafea și alcool.
Ei bine, mai este unul despre care nu am vorbit aproape cu nimeni. Pe acesta l-am făcut acum ceva timp, prin 2012.
În ce a constat experimentul?
Să văd dacă pot trăi cu doar 8 lei pe zi bani pentru mâncare și băutură. Am ales suma de 8 lei pentru că, dacă nu mă înșel, cam aceasta era valoarea unui bon de masă pe vremea aceea.
Aveam voie să cheltuiesc mai mult într-o zi, important era ca la finalul săptămânii să mă încadrez în limita de 54 de lei. Trebuia să-mi cumpăr totul, nu aveam voie cu nimic „de acasă”. Costuri precum gazul folosit pentru gătit, sau uleiul, nu le-am inclus, dar nu cred că ar fi influențat mult calculele.
Trebuie să recunosc că din toate experimentele pe care le-am făcut, acesta m-a provocat cel mai mult.
Ok, e greu să renunți la cafea, mai ales dacă îți place, sau să stai vineri seara cu prietenii și să comanzi o limonadă, când tu de obicei făceai mișto de cei care nu beau alcool (prost obicei, știu).
Dar experimentul acesta m-a testat din mult mai multe puncte de vedere, nu doar al disciplinei.
În primul rând, dacă vrei să supraviețuiești cu doar 8 lei pe zi bani pentru mâncare, trebuie să te gândești la cum o faci. Nevoia de bază, supraviețuirea, nu îți mai e asigurată. Dacă greșești și te avânți la prea mult, stai și rabzi până la finalul săptămânii, când poți să intri în bugetul pentru săptămâna viitoare.
Apoi, pentru mine a fost o provocare extra pentru că îmi doream și să am grijă de sănătatea mea în acest timp. Cu 8 lei, mănânci câtă pâine vrei într-o zi. Dar asta nu e sustenabil. Am încercat, pe cât s-a putut, să am o dietă echilibrată.
Am făcut experimentul timp de o lună și a fost una din cele mai transformaționale experiențe din viața mea.
Prima lecție, cât de greu este să mănânci cât de cât echilibrat dacă nu ai bani.
Pentru a mă încadra în buget, și pentru a asigura corpului nutrienții de bază de care are nevoie, a trebuit să fac tot felul de combinații în bucătărie.
Salvarea, dar și oroarea mea, a venit de la un mix de legume pentru supă pe care l-am găsit la Kaufland și care costa aproximativ 4 lei. Acesta conținea mai multe tipuri de legume și mă ajuta să consum o mare parte din vitaminele de bază de care are nevoie corpul. Dar conținea și varză de Bruxelles și Dumnezeule, fiartă, alături de celelalte legume, e pur și simplu oribilă!
Doar că mixul acesta avea două mari probleme:
1. Nu conținea prea multe calorii. Un pachet de 1 kg de legume avea aproximativ 560 de calorii, nici pe departe îndeajuns pentru a fi o ființă umană cât de cât funcțională. Așa că, alături de legume, adăugam paste sau orez.
2. Nu conținea proteine. Voiam un regim alimentar cât de cât echilibrat și proteinele reprezintă o parte esențială din acesta. Așa că am adăugat și soia, cine avea bani de carne.
Această combinație de legume congelate, paste și soia, toate sub formă de ciorbă, a reprezentat principala mea masă în acea perioadă. Mai adăugam diferite condimente pentru a o face cât de cât comestibilă.
Cartofii, năutul și lintea completau restul dietei mele.
O dată pe săptămână îmi permiteam câte o aroganță și cumpăram carne, cum ar fi pastă de mici (12 lei) sau spate sau pulpe de pui, dacă voiam să-i dau ciorbei gust.
De ce vorbesc despre o dietă „echilibrată” sau despre a mânca sănătos?
Pentru că asta mă duce la:
Cercul vicios al alimentației „de rahat”
Pentru a lua decizii bune, corpul tău trebuie să funcționeze bine. Am realizat că cei care nu au bani și nu au educația nutrițională la care am avut eu acces, locuind în unul din cele mai mari centre universitare din țară și având acces la internet, intră într-un fel de cerc vicios.
Nu se simt bine pentru că nu au o alimentație corectă, asta îi face să își spună o poveste despre cât de rău le este, care îi face să ia decizii care îi țin acolo și tot așa. E greu să ai perspectivă când te simți ca naiba.
Avem nevoie de foarte puțin pentru a trăi
Sunt două motive pentru care scriu acum, după atât timp, despre experiment.
Primul, din cauză că văd foarte mulți oameni în jurul meu care sacrifică relațiile cu persoanele la care țin sau lucrurile care îi fac fericiți, doar pentru a mai aduna ceva, pentru a mai câștiga ceva în plus. „Atunci o să pot supraviețui, o să am de ajuns” își spun.
Doar că niciodată nu ai de ajuns, dorințele ființei umane nu pot fi niciodată complet satisfăcute, nu cu lucruri exterioare nouă cel puțin.
Al doilea motiv, văd în jur oameni care ar vrea să facă ceva, să înceapă un proiect nou, dar le este frică de ce s-ar putea întâmpla dacă eșuează. Acesta a fost și principalul motiv pentru care am făcut eu experimentul: să văd cum ar arăta viața mea în cel mai rău caz, dacă aș fi rămas fără job sau, cum s-au schimbat lucrurile între timp, dacă afacerea ar eșua. Oare chiar o să mor de foame?
Adevărul este că nu, e foarte greu să ți se întâmple lucrul acesta în România în ziua de astăzi. Din nou, eu am reușit să am și o dietă cât de cât echilibrată cu această sumă. În cel mai rău caz ajungi să mănânci doar pâine și asta este, supraviețuiești.
Doar că sunt puține șanse să ajungem chiar aici. Majoritatea dintre noi mai avem și alte plase de siguranță, fie că sunt prieteni, familie sau altcineva.
Poate pare că dacă mai obții „doar ceva în plus” vei avea „de ajuns”, dar asta nu se va întâmpla niciodată.
Recomand oricui o astfel de experiență. Nu trebuie să se întindă pe o durată de timp atât de lungă. Poți, o dată la câteva luni, să încerci un weekend în care să mănânci doar pâine cu pateu și să porți cele mai proaste haine pe care le ai.
Apoi spune-ți, asta e condiția de care îmi e cel mai frică? Nu e despre a trăi așa, e despre a ști că poți să trăiești așa.
