Totul a început pe 30 aprilie 2016, o zi frumoasă și însorită de sâmbătă. Sau cel puțin așa părea.
Timișoara se pregătea să-și înceapă rolul de Capitală Națională a Tineretului timp de un an. Pentru a marca momentul au fost pregătite câteva activități în parcurile și piețele centrale ale orașului.
La SMARTERS ajutaserăm cu puțină consultanță de marketing echipa de organizare, așa că eram aproape de proiect.
Activitățile fuseseră pregătite foarte din scurt, nu au găsit pe nimeni care să facă poze la activități, așa că m-am trezit că trebuia să trec eu pe la ele să fac câteva poze pentru a le publica pe pagina de Facebook a proiectului.
Toate bune și frumoase, mi-am eliberat programul să pot merge. Doar că, ce să vezi.
Când mă trezesc și dau să mă ridic din pat pentru a merge să fac poze, nu prea pot, ceva nu e bine.
Pun mâna la frunte, febră. Dau să mă ridic din pat, dar abia stăteam pe picioare. Cu greu ajunsesem până la baie.
Cel mai rău, aveam senzația aia de parcă te doare corpul.
Am încercat eu să trag puțin de mine, dar când am început să amețesc mi-am dat seama că nu e nici o șansă să fiu în stare să merg să fac poze. Așa că îi trimit un SMS Simonei, coordonatoarea proiectului, să o anunț că nu pot ajunge.
Apoi încerc să mă pun la laptop, zic că și dacă nu pot ieși din casă poate totuși fac ceva util.
Dar ce vorbești, nici o șansă. Creierul efectiv nu funcționa. De mult nu m-am simțit atât de neputincios, eram complet nefuncțional.
Zăcând în pat și încercând măcar să citesc ceva, lucru pe care cu greu îl reușeam, într-un moment de maximă supărare pe neputința mea, mi-am zis că nu vreau să mă mai simt așa pentru mult timp.
Așa că, mai mult în glumă, mi-am „propus” ca timp de doi ani să nu mă mai îmbolnăvesc.
Dar pentru că eu tratez și glumele cu seriozitate, uite-mă astăzi, doi ani mai târziu, scriind acest articol și concluzionând cel mai de durată experiment pe care l-am făcut pe mine: în ultimii doi ani nu am fost bolnav/răcit nici măcar o zi.
Această provocare m-a condus pe niște alei necunoscute legate de modul în care funcționează corpul uman și m-a ajutat să înțeleg mai bine de ce ne îmbolnăvim și ce putem face în legătură cu asta.
În acești doi ani au fost și momente când părea că o să mă prindă răceala, când nasul începea să curgă sau mă simțeam puțin „ciudat”, dar pot spune cu mândrie că nu a fost nici o zi pe care să o pierd din cauza vreunei boli.
Cum am reușit asta?
Nu a fost doar cu puterea minții.
Poate că dorințele sunt nobile, dar viața mi-a arătat că acestea, oricât de pure ar fi, nu ne protejează de viruși și nu întăresc sistemul imunitar 🙂 La urma urmei, nimeni nu își dorește să fie bolnav, și totuși acest lucru se întâmplă.
Așa că, am început să fiu mai atent la orice îmi trecea prin fața ochilor legat de acest subiect.
Când auzeam sau vedeam ceva legat de o abordare mai mult sau mai puțin cunoscută care avea legătură cu sănătatea și modul în care funcționează corpul uman, intram în detalii.
Cum ne îmbolnăvim câte puțin în fiecare zi
Așa am ajuns să descopăr că principalul lucru care ne îmbolnăvește în ziua de astăzi e stresul.
Poate pare ciudat, ce treabă au problemele de la lucru cu răceala. Dar au o legătură foarte strânsă.
Practic, stresul înseamnă că ne simțim amenințați. Când se întâmplă asta, în corpul nostru se eliberează o substanță numită cortizol. Aceasta a avut, și încă are, un rol important în supraviețuire și ne-a ajutat enorm de-a lungul timpului.
Când se eliberează aceasta în corp, activează instinctul de supraviețuire, starea de luptă sau fugi.
Îți poți imagina cât de util era acest lucru când trăiam încă în savană. Când auzeam un foșnet într-un tufiș, nu aveam timp să ne gândim ce o fi, ce intenții are, sau, dacă era un leu, să îi admirăm coama etc. Trebuia fie să o luăm la fugă, fie să scoatem sulița. Pentru că, până filosofam noi, acesta ne mânca.
De asemenea, și în ziua de astăzi un mic grad de stres poate fi util.
De aceea funcționează atât de bine deadline-urile. Când știm că finalul e aproape, cumva găsim resursele pentru a face în câteva ore lucruri pe care n-am fost în stare să le facem de-a lungul unor luni.
Doar că, pe o durată mai lungă de timp, stresul are efecte devastatoare asupra corpului și a sănătății.
Unul dintre efectele cortizolului este faptul că oprește sistemul imunitar.
Când fugi de un leu, nu ai nevoie de un sistem imunitar puternic, ai nevoie de toate resursele pentru a alerga mai repede și pentru a găsi oportunități de a-ți salva viața.
Dacă stresul este prezent în mod continuu, sistemul imunitar este afectat, niciodată nu este la randament maxim și nu poate lupta cu toți virușii și bacteriile care încearcă să ne infesteze corpul.
De aceea, sunt sigur că dacă ne uităm la persoane care sunt bolnave foarte des, sunt șanse mari să aibă probleme acasă sau la birou.
Pentru mine, scăpatul de stres a fost cel mai dificil lucru pe care a trebuit să-l fac pentru a-mi atinge „obiectivul” de a nu mă îmbolnăvi, pentru că a necesitat schimbări majore în viața mea și a modului în care mă raportez la ce mi se întâmplă.
Dar asta m-a ajutat să învăț cum să mă descurc cu stresul, să accept faptul că uneori poate fi și pozitiv și să-l elimin pe cât posibil din viața mea.
Desigur, acest subiect în sine merită un articol separat (care probabil va veni în curând).
Video-ul acesta te poate ajuta în acest sens:
Alte moduri în care putem avea grijă de sănătatea noastră
Tot datorită acestui experiment am ajuns să fac dușuri reci, să introduc în rutina zilnică exerciții de respirație, să merg constant la sală și să mănânc mai echilibrat.
Despre dușurile reci am scris mai multe aici, așa că nu voi insista. Dar, ca idee principală, dacă vrem să avem un sistem imunitar (și în general un corp) mai puternic, trebuie din când în când să-l mai provocăm, să-l antrenăm.
La fel cum un vaccin conține variante slăbite ale unui virus pentru a ajuta corpul nostru să învețe cum să lupte cu acesta, la fel și dușurile reci reprezintă un șoc, o mică doză de stres, care întărește corpul nostru.
Apoi, despre efectele pozitive ale exercițiilor de respirație am tot auzit, ba când citeam despre meditație, ba în interviuri cu antreprenori pe care îi urmăresc. Dar, în general, efectele acestora erau mai mult legate de productivitate și de a lua decizii mai bune.
Tot prin Wim Hof, despre care se vorbește în articolul de mai sus, am descoperit că respirația are efecte și asupra sistemului imunitar.
Testele au arătat că persoanele care fac constant exerciții prin care își hiper oxigenează sângele prezintă un număr mai mare de celule albe în sânge. De fapt, procentul este similar cu o persoană care a fost recent bolnavă.
În fine, legat de exercițiile fizice și alimentația echilibrată nici nu știu cum să mai insist. Oriunde citesc, fie că este vorba de fericire, de prelungirea vieții, de îmbunătățirea calității vieții, acestea două apar, și iarăși apar, și iarăși apar.
Exercițiile fizice și respirația sunt doi dintre cei mai importanți piloni pentru o viață fericită și împlinită. Despre sală am scris puțin aici, despre alimentație cu siguranță voi reveni.
Ideea e că, deși nu ne place să acceptăm, corpul nostru nu este o mașinărie care funcționează doar cu covrigi și cafea. Are nevoi complexe, are nevoie de un echilibru și de varietate.
Stilul actual de viață, mai ales al celor care petrecem toată ziua în fața unui ecran, este departe de cel pe care specia noastră l-a avut de-a lungul evoluției.
Dacă alimentăm mașina cu benzină de proastă calitate ni se pare normal să nu funcționeze bine, de ce avem impresia că în cazul propriului corp este altfel?
Așa că, în acești ani am început să introduc mult mai multe „chestii” verzi în alimentația de zi cu zi și să mă uit mai atent la etichetele produselor pe care le cumpăr.
Limitele acestui experiment
Bun, acum probabil unii dintre cei care citesc veți spune că nici voi nu ați răcit de doi ani sau chiar mai mult. Deși nici eu nu sunt tocmai o persoană bolnăvicioasă, nu știu să fi scăpat mai mulți ani la rând de răceala sezonieră.
E posibil să nu fi răcit chiar dacă nu făceam nici unul dintre lucrurile de mai sus? Cu siguranță.
E probabil ca acestea să mă fi ajutat să nu răcesc? 140%!
Nu am scris articolul acesta pentru a mă lăuda sau pentru a arăta cum putem scăpa umanitatea de boli.
Lecțiile de mai sus reprezintă rezultatele unei cercetări personale, a dorinței de a înțelege mai bine cum funcționăm și cum putem avea grijă de noi.
M-au ajutat pe mine și cred cu tărie că, deși par banale, pot ajuta pe oricine să fie mai sănătos și să facă față mai bine cel puțin bolilor comune.
Ce voi face mai departe
Dacă e un lucru pe care mi l-a demonstrat acest experiment e că „se poate”. Dacă ne înțelegem mai bine corpul putem să avem grijă mai bine de el. Așa că, nu am nici cea mai mică intenție să mă opresc din a cerceta acest subiect.
Voi continua să explorez această temă, voi încerca să înțeleg mai bine cum funcționăm, ce ne face slabi sau ne îmbolnăvește.
Momentan stau pe gânduri dacă să mai extind obiectivul pentru încă opt ani, pentru a dovedi că lucrurile despre care am scris mai sus funcționează. Cred că 10 ani fără a fi bolnav e un argument destul de puternic pentru faptul că ceva, ceva, tot am nimerit 🙂
