Cel puțin așa spun filmele de la Hollywood care au popularizat ideea că băiatul bun pierde în fața celui cool și „badboy”.

Povestea sună cam așa: băiatul care e drăguț cu o fată, o complimentează, îi spune des cât de grozavă este, o ajută cu proiectul la info sau mate, îi ține geanta cât timp ea e la baie nu va ajunge niciodată să fie văzut ca un potențial iubit de către aceasta. Cel mai probabil ea va ajunge în schimb să aleagă un nesimțit care o tratează urât.

Sună cunoscut povestea? Hai că toți am trecut prin asta în liceu/facultate 😛

Dar partea și mai interesantă e că noi oamenii am luat această idee și i-am extins înțelesul la viață în general. Practic, când o auzim ne gândim la faptul că (1) dacă ești de treabă riști să fii luat de prost și (2) viața îi recompensează mai mult pe cei „mai răi”.

Sună similar cu modul în care te gândești și tu la ce înseamnă „băieții buni termină ultimii”?

Ei bine, îți dai seama că dacă m-am pus să înșir aceste rânduri am contra-argumentele mele pentru care ideile de mai sus nu sunt corecte, dimpotrivă.

Și ține minte, voi folosi „băieții” de dragul artei, dar vorbesc de fapt despre „oamenii”.

Să luăm argumentele pe rând:

Argumentul 1: Dacă ești de treabă, ești luat de prost

Ideea de bază aici e că lumea va profita de bunătatea ta. Dacă ai făcut o dată ceva bun, oamenii îți vor cere din nou și din nou să faci acel lucru, să îi ajuți fără să dea nimic în schimb.

Apăi scuză-mă, dar dacă se întâmplă așa ceva nu ești un om bun, chiar ești prost.

Știi că sunt un mare susținător al ideii de a fi cel care dă mai mult, de a fi cel care întinde primul mâna să ajute.

Dar așa cum spuneam și într-un alt articol: dă 51%, nu 100%.

E ok, e chiar recomandat să fii cel care oferă mai mult. Dar nu uita că e o diferență între „mai mult” și „totul”. Prima opțiune e sănătoasă, dar dacă doar tu ești cel care investește e nociv și pentru tine și pentru cel pe care îl ajuți.

Sfatul meu e acesta: dacă poți, mereu începe prin a face ceva pentru celălalt. Dar pe mai departe fă exact ce a făcut cealaltă persoană ultima dată. A făcut ceva pentru tine sau te-a ajutat înapoi, ajută în continuare. Nu a făcut-o, nu o face nici tu data viitoare.

Vei vedea sunt motive bine întemeiate pentru care această strategie funcționează.

Argumentul 2: Viața și lumea îi recompensează pe cei răi

Cum spuneam și la început, avem cu toții exemplele din liceu în care fata ajungea cu băiatul rău.

Acum avem exemple de oameni care se bagă în față, care iau fără să dea înapoi, care se folosesc de alții și pare că le merge.

Dar dă-mi voie să te întreb, unde e băiatul ăla din liceu? Cât de grozav îi merge acum personal sau profesional?

Charlie Sheen - Exemplu clasic de „bad boy”

Charlie Sheen – Exemplu clasic de „bad boy”

Greșeala pe care o facem este că definim succesul gândindu-ne doar pe termen scurt.

Faptul că băiatul acela a rămas cu fata, că o persoană pe care ai ajutat-o nu a întors favorul înseamnă doar că în acel moment ei au „câștigat”, au rămas pe plus iar tu ai pierdut.

Dar pe termen mediu și lung egoismul și oportunismul se întorc împotriva celui care le practică. Biologia și mama natură spun asta.

Ce înseamnă asta mai exact?

Ei bine, cu excepția cazului în care avem un defect genetic, noi oamenii suntem programați să colaborăm cu cei care ne ajută la rândul lor și să îi izolăm pe cei ce se folosesc de noi.

Nu trebuie să facem nimic pentru a adopta acest obicei, putem să le mulțumim strămoșilor noștri pentru că ni l-au lăsat moștenire.

Imaginează-ți că ne întoarcem cu vreo 25.000 de ani în urmă. Ești toată ziua pe câmp și prin pădure adunând nuci și fructe, fugărind o căprioară sau o veveriță. Seara te întorci obosit la tribul tău, dar mulțumit de faptul că a fost o zi productivă și ai găsit o mulțime din fiecare. Doar că observi că vecinul tău nu a reușit să găsească nimic și se uită cu ochi mari și umezi la tine. Așa că îi dai și lui puțin din ceea ce ai reușit tu să obții.

A doua zi, rolurile se inversează: tu nu ai găsit nimic, dar el se întoarce cu ditamai mistrețul. Însă în loc să îți dea și ție o bucățică îl ține doar pentru el. Cum te-ai simți? I-ai mai da vreodată ceva, l-ai mai ajuta pe viitor când vezi cum el se înfruptă din bucățile de carne dar pe tine te strânge stomacul de foame?

Probabil de-a lungul timpului a făcut același lucru și cu alți membri ai tribului, s-a folosit de ei fără a le întoarce favorul.

Ei bine, poate la nivel de relații unu la unu el este în câștig în raport cu fiecare dintre ei, poate ceilalți au terminat ultimii, dar per total el va pierde.

Oamenii nu sunt proști: când vedem că cineva se folosește de noi sau de alții din jur păstrăm distanța. Când pe viitor acea persoană va mai avea nevoie de ajutor, nimeni nu i-l va mai oferi.

La fel, și cei care au fost „prea buni”, cei care s-au lăsat folosiți prea mult au fost scoși din joc de către evoluție.

Gândește-te: dacă tot dădeai când aveai, dar nu primeai înapoi, la un moment dat invariabil ajungeai să ai mai multe zile „proaste” în care nu găseai nimic de mâncare. Dar dacă te-ai lăsat folosit, acum nu mai aveai resurse pe care să le consumi și nici oameni care să te ajute. Așa că atât tu cât și familia mureați de foame și astfel genele erau scoase din circuit.

Am simplificat mult, dar ideea e că și egoismul și altruismul exagerate sunt dăunătoare.

Și ajung la ideea principală din articol:

Băieții buni „termină ultimii” pe termen scurt, dar câștigă pe termen lung.

Când ar trebui să ne urmăm inima, și când creierul

Cred cu toată ființa mea în această idee.

De ce?

Păi în primul rând e de ajuns să mă uit la mine și la cei din jurul meu.

Personal consider că fac parte din categoria de „băiat bun” (și cred că cei care mă cunosc ar fi de acord cu asta). Și da, dacă te întrebi, am trecut și eu în timpul liceului prin experiențe precum cea descrisă la începutul articolului 😛

Da, știu, poate nu sună sexy. Dar ăsta sunt și nu am nici o reținere să o spun. Ah și cred că e a naibii de util și productiv să fii așa 😉

De ce?

Păi poate în timpul liceului „băieții răi” câștigau „lupta” pentru acea fată. Dar după adolescență cu toții ne dăm seama că a fi în preajma unor oameni care nu te respectă, care nu te ajută, să fii în relații în care doar tu investești nu e prea plăcut.

Băieții și fetele „rele” poate ne stârnesc curiozitatea pe termen scurt, dar când ajungem să petrecem mai mult timp alături de ei ne dăm seama că nu e prea fun. Sunt interesanți pentru aventuri, dar nu pe termen lung.

Un alt motiv pentru care cred că oamenii buni câștigă pe termen lung e faptul că și știința spune asta.

Exemplul de mai sus cu strămoșii noștri nu e doar o poveste inventată de mine, e un exemplu pentru ceea ce geneticienii numesc „gena egoistă”. Spun aceștia, în termeni de supraviețuire și evoluție are sens să fim buni cu cei apropiați nouă pentru că asta ne mărește tuturor șansele de supraviețuire.

Un alt experiment, tot pe tema articolului, se numește Dilema Prizonierului. Sunt mai multe variante ale acestui joc de logică, dar cea care ne interesează pe noi spune așa:

Doi oameni se află față în față și fiecare are câte două cărți: pe una scrie „Cooperează”, pe cealaltă „Sabotează”.

Toma-Grozavescu-baieti-buni

În fiecare rundă fiecare jucător folosește o carte pe care o așează cu fața în jos pentru ca celălalt să nu știe ce a folosit.

Dacă ambii aleg cartea „Cooperează”, fiecare câștigă câte 300€.

Dacă ambii aleg „Sabotează”, ambii pierd 10€.

Partea interesantă însă: dacă o persoană folosește cartea „Cooperează” și celălalt „Sabotează”, cel care a sabotat câștigă 500€ iar cel care a vrut să coopereze pierde 100€.

De ce are „dilemă” în denumire jocul acesta?

Păi dacă ar fi să ne uităm logic, are cel mai mult sens să jucăm mereu cartea „Sabotează”. Dacă ambii o alegem, pierdem doar 10€.

Dar dacă eu aleg „Sabotează” și tu „Cooperează”, eu câștig 500€.

Indiferent de ce face celălalt, „Sabotează” pare mereu opțiunea cea mai logică.

Și totuși, dacă ambii jucăm „deștept”, ambii vom pierde mereu. Dacă am coopera, ne-am alege fiecare cu câte 300€.

Oamenii de știință/tocilarii au creat o serie de simulări pe computer pentru a vedea care sunt cele mai eficiente strategii. Au simulat sute de runde ale jocului în care au testat diferite strategii.

Ce au descoperit la final e faptul că jucătorii „buni”, cei care încercau mai mult să coopereze au ajuns să termine jocul cu mai mulți bani decât cei „răi”. De fapt, din 15 tipuri de jucători simulați, primii 8 erau în general buni, iar ultimele 7 locuri au fost ocupate de cei care încercau să saboteze.

Cea mai bună strategie descoperită a fost cea pe care am prezentat-o la începutul articolului: începe prin a coopera, apoi copiază ultima mișcare a oponentului.

Revenind la titlu, răspunsul meu la întrebarea „băieții buni termină ultimii?” este că nu, cel puțin pe termen lung nu termină ultimii ci primii.

Este o diferență între a fi bun și „prostuț”, dar dacă ai avut momente în care te-ai gândit că poate ești prea bun, că poate ar trebuie să te folosești de anumite persoane, crede-mă că vei dormi mult mai bine dacă îți urmezi instinctul și faci lucrul corect.

Merită să pierzi o fată, un job sau un contract de vânzări pentru a putea dormi bine cu tine însuți. În plus, lumea e mai mică decât ne imaginăm, oamenii se uite la cum obții ceea ce ai.

Ne imaginăm viața ca pe o cursă, și poate așa este. Dar viața este un maraton, nu un sprint. Și pentru a termina maratonul cu bine avem nevoie unii de ceilalți.

Ți-a plăcut articolul? Probabil le va plăcea și prietenilor tăi, dar nu putem ști dacă nu îl distribui, nu? 😛

Vrei să ținem legătura?

Vrei să ținem legătura?

Nu scriu prea des. De aceea, dacă vrei să știi ce mai e nou pe blog, cel mai ușor mod pentru a ține legătura este să te abonezi la newsletter. Scriu în general despre antreprenoriat, marketing și „life hacking”, așa cum îi spun eu.

Succes! Ne auzim pe email :)

Încă puțin.

Încă puțin.

Introdu adresa de email și te voi anunța când public un articol nou.

Wohoo! Ne auzim pe email :)

Pin It on Pinterest

Shares
Share This