Dă-mi voie să te întreb ceva:
Ce definește un lider bun?
Cum arată un „șef” pe care lumea îl iubește?
„Comunică bine. E empatic. Stă alături de noi. Spune hai în loc de mergi, spune noi în loc de tu sau voi”.
Acestea ar putea fi câteva dintre răspunsuri, nu?
Un lucru cu care cred că suntem cu toții de acord e faptul că vrem șefi buni.
Dar cred, de asemenea, că în ultimii ani s-a răspândit o imagine îngustă a ce înseamnă un lider bun.
Am ajuns, cu complicitatea social media, să proiectăm o imagine romantică, idealizată, a ce înseamnă și face un lider pe care îl apreciem.
Când vorbim despre lideri ni-i imaginăm ca pe niște înțelepți într-un turn de fildeș a căror simplă responsabilitate este să spună „aceasta este viziunea”. Ni-i imaginăm prea mult ca pe niște sfinți care n-ar atinge pe nimeni nici cu o pană. Ni-i imaginăm, sau ne imaginăm, ca având drept singură responsabilitate gândirea pe termen lung, visarea.
Am ajuns să punem la poli opuși liderul, cel cu visul, și managerul, cel cu planul. Când spunem „manager” ne gândim imediat și la „șef” cu toate conotațiile cu care vine acest cuvânt.
Dar oare chiar așa e? Oare chiar e o diferență atât de mare între un lider și un manager?
Hai să vedem.
Gândește-te la trei exemple de lideri pe care îi cunoști și pe care îi respecți.
Nu te grăbi, pot aștepta ^_^
Serios… gândește-te! -_-
…
Așa, bun.
Bănuiesc că toți corespund majorității criteriilor de mai sus: spun „noi”, sunt empatici etc.
Dar mai am o întrebare. Dintre aceștia, câți reușesc să facă oamenii să treacă la acțiune? Câți reușesc să pună oamenii la treabă?
Cam toți, nu?
Personal cred că mai e o așteptare implicită pe care o avem de la un lider. Și pe care, dacă acesta nu o îndeplinește, își pierde urmăritorii (sau locul de muncă) fără să-și dea seama ce s-a întâmplat.
Rezultate. Vrem lideri care au rezultate.
Indiferent dacă ai definit ca lideri persoane ce conduc guverne, afaceri, sau membri ai familiei tale, sau dacă prin rezultate definim KPI ai unei afaceri ori faptul că ți-ai făcut curat în cameră, cred cu tărie faptul că un lider bun este cel care aduce și rezultate.
Un lider bun are viziunea, dar poate de asemenea să o transforme într-un plan de acțiune și o poate organiza până în cele mai mici detalii pentru a se asigura că se transformă în realitate.
Din păcate, mi se pare că internetul a ajuns plin de meme-uri și articole care aproape demonizează cuvântul „manager” și care prezintă „liderul” ca pe o ființă ce plutește și care nici nu trebuie să spună „hai să facem asta” pentru că toată lumea știe asta deja și toți muncesc până la epuizare pentru îndeplinirea viziunii.
Dar să fim serioși, nu așa funcționează lumea. Oricât de măreață ar fi o viziune, la un moment dat energia și avântul inițial se diminuează. Iar atunci avem nevoie de planificare, de task-uri, de deadline-uri. Avem nevoie de cineva care să stea cu biciul pe noi în timp ce ne reamintește de ce facem ceea ce facem și unde vrem să ajungem.
Uneori, condusul se face din spate.
Din punctul meu de vedere, un lider fără competențe manageriale este un visător, iar un manager fără competențe de leadership devine o mică mașină birocratică fără o direcție anume. Unul nu poate exista fără celălalt.
Deci dacă în denumirea postului sau a rolului tău se află unul dintre cele două cuvinte, nu uita că ai nevoie de ambele pentru a avea succes. Ai nevoie de o viziune dar și de organizare pentru a o atinge.
