Scuze, dar dacă oamenii tăi nu fac treabă, este vina ta - Toma Grozăvescu

Eu și cei 4 interni SMARTERS de până acum: Jeli, Ana-Maria, Patrik și Horia.

Avem un link și de la profi.ro!” mă aud eu exclamând. „Poftim” răspunde Patrik, un coleg de la SMARTERS, puțin nedumerit. „Da, îmi apare în Search Console! Nici eu nu știu despre ce este vorba, stai să văd” răspund eu, încă neînțelegând ce s-a întâmplat.

Tocmai m-am pus să analizez rezultatele unei mini-campanii de PR pe care am implementat-o cu câteva săptămâni în urmă. Practic, am creat o hartă a antreprenoriatului în România. Am adunat statistici despre starea antreprenoriatului din toate județele țării și am creat o hartă interactivă care te ajuta să le compari și să vezi cum se situează județul tău față de celelalte, împreună cu alte statistici interesante.

Deși, pentru noi, proiectul ni se părea foarte interesant, nu am prea știut la ce să ne așteptăm de la ceilalți. Oare va stârni interesul oamenilor? Oare este destul de valoroasă informația adunată? Oare va fi preluat de presă?

Iar acum mă uitam la 4 pagini de rezultate Google, toate cu alte site-uri de știri sau bloguri care au preluat harta noastră, sau au scris despre ea. Unul din aceste site-uri fiind și cel al profi.ro care au emis un comunicat prin care atrăgeau atenția că datele folosite pentru hartă sunt din 2015 și între timp aceștia au devenit al doilea cel mai mare angajator din județul Timiș (lucru semnalat și de noi).

Toate bune și frumoase până aici. Feedback-ul în general a fost foarte bun, presa a construit pe datele adunate de noi și le-a interpretat din propriul punct de vedere, unii au lăudat conducerea județului din care făceau parte, alții o criticau arătând că județul lor este codaș la număr de companii.

Acum, poate îți imaginezi că am investit câteva mii de euro în această campanie și am apelat la o agenție de PR pentru atâtea link-uri și mențiuni ale brandului.

Dar știi cât am cheltuit cu această campanie? Exact 100 RON, buget investit în promovarea pe Facebook a hărții. Mai mult, aproape toată munca, cu excepția implementării efective a hărții s-a făcut cu ajutorul internilor noștri de la acea vreme, Ana-Maria și Jelimir.

Am spus povestea de mai sus, nu pentru că ar fi una singulară, ci pentru că, la SMARTERS, aceasta reprezintă regula. Internii noștri de până acum, fără excepție, au ajuns să fie implicați în proiecte și să creeze materiale văzute de zeci sau sute de mii de oameni.

Horia, un alt intern care acum este și membru al echipei, chiar din primele zile de când ni s-a alăturat, a făcut un design care a fost și trimis clientului pe care încercam să-l câștigăm la momentul respectiv (design care a fost lăudat la întâlnirea cu acel client, apropo).

Patrik, un alt intern, a renunțat la un job bine plătit într-o multinațională și oportunitatea unei slujbe sigure și FOARTE bine plătite la finalul studiilor pentru a ni se alătura în cadrul unui internship neplătit. Ba, mai mult, chiar petrecea zilnic 40 de minute pe drum până la birou și mai avea cheltuieli cu motorina și mesele de prânz.

Dar, chiar din primele zile de când ni s-a alăturat, a primit responsabilități după care nu l-ai fi deosebit de un membru full time al echipei. Desigur, se mișca mai încet la început, mai erau lucruri care se puteau îmbunătăți, dar era dispus să învețe. Câteva luni mai târziu, când s-a ivit ocazia, a acceptat să devină membru full-time al echipei.

Aceste 4 persoane au făcut, fără să fie plătite, task-uri de o calitate foarte înaltă și au dovedit un nivel de profesionalism care ar fi fost apreciat de orice superior. Dacă nu mă înșel, pagina Hărții Antreprenoriatului este în top 3 cele mai vizitate de la noi de pe site.

Acum, să ne uităm la cum descriu majoritatea „patronilor” și managerilor din România angajații români. Cuvinte precum „leneși”, „neproductivi”, „abia așteaptă să vină ora 5 să fugă acasă” sau „trebuie controlați constant” se regăsesc prea des în aceste descrieri. De aceea, trebuie tot mai mulți șefi care să verifice oamenii, apoi alți șefi care să verifice acești șefi și tot așa. Și ne trezim ca într-un banc prost cu 8 manageri și doar 2 persoane care lucrează.

Sunt de acord că motivarea oamenilor este foarte, foarte dificilă. În plus, să faci oamenii să fie productivi la un nivel prin care să le poți acoperi nu doar salariile lor, dar și taxele pe care ei nu le văd dar care împovărează multe companii și  să mai ai și un mic profit la finalul lunii sau anului e greu. E foarte greu.

Dar, cu ce nu sunt eu de acord e modul în care credem că se pot obține aceste lucruri: motivație, productivitate, spirit de inițiativă. Mai ales dacă ești într-o industrie creativă cum este cazul nostru, studiile științifice au arătat, rând pe rând, faptul că modelul clasic de motivare al angajaților, prin recompense și amenințări nu funcționează.

Aici este problema mea principală, la „șefi”. Ne așteptăm ca oamenii să facă treabă, dar nu depunem nici minimul necesar pentru a le înțelege nevoile și pentru a le răspunde individual. Îi punem pe toți la un loc și le promitem salarii mai mari și prime, dar nu ne gândim la mediul de lucru de zi cu zi.

În plus, imediat făcute aceste promisiuni, suntem deja cu ochii pe ei să nu cumva să nu stea 8 ore pe zi la birou sau să nu ne fure cumva, cu ceva.

Exagerez puțin, dar adevărul este că pornim din start de la o premisă greșită, credem că ceilalți nu vor să muncească, vor să trișeze. Iar dacă pornești de la această premisă, va fi ca o profeție care se auto-îndeplinește. Involuntar vei acționa și vei crea un mediu în care exact acest lucru se va întâmpla.

Dar uite, cum s-a nimerit ca într-o țară de oameni unde „nimeni nu vrea să muncească”, să se nimerească într-o mică agenție 4 persoane care, pe gratis, să facă muncă în valoare de mii de euro?

În primul rând, pentru că nu au făcut-o pe gratis. Poate nu au primit bani, dar au primit lucruri mult mai valoroase: timpul nostru, feedback constructiv, un loc unde să-și testeze ideile, libertate, expunere. De exemplu Horia, designerul grafic, încă fiind în internship, a ajuns să creeze materiale pentru proiectul Timișoara Capitala Tineretului din România. Imaginează-ți cum este să mergi prin centrul orașului și să vezi designurile create de tine, admirate de sute sau mii de persoane?

Am dat la început și exemplul Anei-Mariei și al lui Jelimir care ne-au ajutat să punem bazele unora din cele mai importante proiecte de content marketing pe care le-am desfășurat până acum la SMARTERS.

Adevărul este că ceea ce au primit internii noștri în schimbul timpului și energiei lor nu este rezultatul unei inspirații de moment sau a talentului meu în leadership. Dimpotrivă, mai am muuuult de lucru când vine vorba de a conduce oameni. Dar pur și simplu, în momentul în care au aplicat, am stat de vorbă cu ei și am încercat să văd ce își doresc, de ce au nevoie. Apoi am depus efort pentru a le oferi aceste lucruri.

În al doilea rând, și cel mai important, i-am tratat ca pe niște adulți responsabili care nu au nevoie să fie controlați mereu sau să li se spună, în cel mai mic detaliu, cum să-și facă treaba. Le-am oferit obiective și apoi le-am oferit libertate și încredere pentru a-și duce responsabilitățile la final.

Deși nu am loc aici, cred că discuția este de fapt mai amplă, despre viziunea gri și tristă pe care o avem asupra oamenilor, asupra României în general. Ne concentrăm atât de mult pe lucrurile care nu merg, pe oamenii care ne greșesc, pe politicienii care care fac lucruri doar pentru ei, încât trecem cu vederea peste toate progresele pe care le-am făcut și peste oamenii frumoși de care suntem înconjurați.

Nu spun că nu sunt oameni răi sau leneși în jur, dar cred că tărie că sunt mult mai puțini decât ne imaginăm și cred că o mare parte din ei ar lucra cu drag pentru ceva în care cred și într-un mediu unde se simt respectați și prețuiți.

Puțini oameni știu cu adevărat de ce există SMARTERS. Pe lângă viziunea de a promova un mod mai profesionist și integru de a face marketing și antreprenoriat în România, scopul SMARTERS este de fapt de a arăta că „se poate”, că poate exista și în România o companie unde oamenii să vină la lucru de drag nu din obligație. Mai este enorm de lucru până ajungem acolo, dar măcar știm unde vrem să ajungem.

De mult am vrut să scriu acest articol dar am tot amânat, mereu apărând alte lucruri mai presante. Însă, în ultima săptămână, au fost 2 persoane care mi-au scris că ar vrea să vină în cadrul SMARTERS și să lucreze alături de noi pe gratis, doar pentru a învăța.

Așa că, „liderilor” care se plâng că oamenii lor nu fac treabă, le adresez următoarea întrebare: cât de sigur ești că problema este la oamenii tăi și nu la tine?

Am scris acest articol în semn de recunoștință pentru toți oamenii grozavi cu care am avut ocazia să interacționez din punct de vedere profesional și care mi-au arătat că există profesioniști în România.