Pentru anul ăsta, unul dintre obiectivele personale era să merg fie la un concert mare, fie la un festival.
L-am bifat de două ori.
Am fost în august la concertul Metallica din București.
Și în septembrie la prima ediție Flight Festival din Timișoara (sau de lângă nah, dacă ești cârcotaș).
Cum a fost?
Fain.
Dar pentru mine orice e cel puțin „fain”. Și dacă stau 3 zile în casă și afară plouă tot găsesc metode de a face experiența plăcută :))
Așa că îți voi povesti puțin despre cum a fost, apoi revin cu o mini concluzie.
Doar una din trei e norocoasă
Inițial nu voiam să merg la festival.
Apoi au zis că vin și niște prieteni din Arad așa că mi-am propus să merg toate cele 3 zile.
Într-un final am ajuns doar duminică seara 🙂
Vineri am abandonat pentru că eram obosit după lucru și doar o trupă de pe listă îmi făcea cu adevărat cu ochiul, așa că m-am lăsat vrăjit de o seară de gătit liniștit în casă.
Sâmbătă eram decis să merg.
Ca să fim eco, am zis că luăm autobuzul care te ducea la festival. Dar fie nu am stat noi unde trebuia în stație, fie s-a întâmplat ceva, dar timp de 1 oră nu a venit nici un autobuz așa că am abandonat și am mers să mâncăm pui picant la KFC.
Duminică s-a întâmplat magia și am ajuns.
Deși am mers devreme, cred că era maxim 6 seara, am rămas surprins de câte mașini erau deja acolo.
Cifrele oficiale spun că au fost aproximativ 25.000 de participanți în total la festival.
Check-in-ul a fost rapid, și imediat ce am intrat în zona festivalului am început să dau cu ochii de cunoscuți.
Mică Timișorica noastră 🙂
Un mic tur scriitoricesc al festivalului
Cum intrai, erau niște căsuțe unde puteai să-ți încarci cu bani brățara sau cardul.
Apropo, nu mă refer la brățară de aur, ci dinaia ca un mic card contactless. Mișto treaba, am văzut că la mai toate festivalurile e. Nu știu de ce, dar e mișto.
Nu am eu multe festivaluri la bord, dar am rămas surprins de standuri.
După căsuțele de adăugare valoare la brățară erau niște corturi mari unde găseai reprezentanți ai unor companii mari din zonă gen Vodafone, Hamilton etc.
Poate am eu în minte festivaluri rock unde mergi și doar te porcești, dar a fost fain să vezi locuri unde poți duce copiii mici la ateliere, sau să încerce niște căști VR, sau să conducă o mașină (virtual, desigur).
De fapt, cred că acesta e primul lucru care m-a surprins la festival: deschiderea pentru audiențe diverse.
N-am stat prea mult la aceste standuri pentru că eram deja flămânzi așa că am dat iama la cele de mâncare.
Fu bună.
Eu am încercat o pizza și pentru timpul în care a fost gata (7 minute, Dumnezeu să vă binecuvânteze mâinile rapide, băieți de la Pulcinella) a fost bună, bună. Aș vrea să-i încerc și când sunt mai slow motion să văd dacă bat o pizzerie din zona mea.
După ce ne-am hrănit, apoi hidratat puțin, ne-am dus spre scenă.
Trupele de la Flight au fost o mică rază de speranță pentru festivalurile locale
Tot am vrut și vreau să merg la evenimente, concerte și festivaluri (care sunt ele) în Timișoara.
Dar 99.99% sunt de și cu muzică electronică.
Nu spun că muzica electronică nu e ok, sau acele evenimente nu ar trebui să mai fie, dar să spunem că probabil nu o înțeleg eu în întregime și m-aș bucura să fie mai diverse evenimentele.
De aceea, mai mare mi-a fost plăcerea când am văzut ce pestriț a fost programul de la Flight.
Capul de afiș tot legat de muzică electronică era (ATB), dar programul a fost presărat cu pop, hip-hop și genuri pe care nu știu să le numesc.
N-a fost rock dar nah, sper să se revanșeze la anul.
Surpriza plăcută de duminică a fost Spike pentru mine.
Știi tu, ăla care cântă DESPRE manele și cum nimeni nu le ascultă, dar cu toții le știm.
Probabil a ajutat și faptul că înainte de el a fost Macanache care ori a fost beat, ori a fost beat. O fi comun pentru festivaluri să mai fie câte un artist beat dar man… de nu am fost surprins.
La început am crezut că e o glumă, apoi văzând că rămâne pe același film mi-am dat seama că e pe bune. Și eu care credeam la început că în pahar are apă, dar cred că tot ceva tărie era :))
Surprinzătoare experiența, nu știu ce altceva să zic.
Apoi au urmat Vama, care atunci când cântau o melodie veche toată lumea țipa, dar era mai liniște când încercau să promoveze și una dintre cele mai noi (greuț când ne-am obișnuit cu cele clasice).
După aceea am cam fugit acasă pentru că a doua zi lucram + simțeam efectele adverse ale unui vaccin făcut cu câteva zile înainte.
Ce aș mai vrea să subliniez legat de program e cât s-au strofocat organizatorii să-l facă mai mult decât un festival de muzică.
Nu am ajuns mai devreme să pot experimenta cu adevărat aspectele ce țin de artă și tehnologie, deci nu mă pot pronunța, dar din ce am mai apucat să văd cât am prins din festival, ce am văzut în program, și din ce au mai postat prietenii pe Facebook, cred că acesta e unul din punctele unice ale festivalului și sper să reușească să-l comunice chiar și mai bine la anul.
În loc de concluzii
După Flight am citit tot felul de concluzii, parte din ele îl laudă ca cel mai fain festival ever, altele că nu e remarcabil.
Tocmai de aceea am vrut să scriu și eu acest articol. Eu sunt mai înspre mijloc.
Sincer, dacă nu se anunța și ediția a doua nu plângeam.
Dar dacă o să fiu în zonă, voi merge cu siguranță.
Oricine care a încercat să facă ceva nou știe cât de greu e să lansezi un lucru. De aceea mi se pare că nivelul la care s-a ridicat festivalul e peste așteptări.
Mai cunosc personal și câteva informații din culise, legate de logistica și resursele cu care a fost organizat, așa că mari felicitări celor care au contribuit la materializarea sa.
În primul rând, pentru că au reușit să îmbine așa de fain muzica, arta și tehnologia.
Apoi, pentru că au descoperit aerodromul de la Cioaca – super ca locație, nici departe de oraș, dar nici nu deranjează locuitorii ca Untold.
În fine, pentru curajul de a face ceva în Timișoara când pare că tot ce știm să facem e să criticăm.
Singura mea grijă ține de vreme: dacă rămâne tot pe final de septembrie vremea va influența mult câte persoane ajung.
Dar om trăi și om vedea.
Sunt foarte curios ce nume vor fi în program anul viitor.
Ca să mă întorc la titlu, la acea întrebare nu știu să răspund. Pare că începe să se coaguleze un grup de oameni care să ducă la final proiecte mai mari. Rămâne de văzut cât de deschiși vom fi noi, restul, și cât suport vom oferi.
Sunt curios, ai fost la festival?
Ție cum ți s-a părut?
