Nu e un subiect despre care ne place să vorbim.
La urma urmei, de ce am face-o?
În mintea fiecăruia dintre noi mereu vor fi proaspete momentele de eșec din copilărie și adolescență când și cel mai mic lucru spus sau făcut greșit se transforma în hohote de râs din partea prietenilor sau colegilor.
Dar nici noi ca adulți nu suntem mai breji.
Dacă cineva ne povestește despre un eșec, chiar dacă la suprafață arătăm diplomație și spunem lucruri de genul „Bine că măcar ai încercat”, în mintea noastră ne dăm ochii peste cap și ne gândim ce ratat e, cum a putut să facă o greșeală ATÂT de evidentă.
De cealaltă parte, nici mass media nu prea portretizează eșecurile ca fiind ceva pozitiv.
Sunt sigur că au fost jurnaliști care au încercat, și în ziua de azi mai sunt proiecte care asta își propun, să se concentreze pe partea pozitivă.
Problema e că noi nu suntem interesați de eșecuri, nu vrem să citim despre ele. Nu mai mult decât pentru a avea despre ce sau cine să „ne” râdem.
De ce scriu aceste rânduri?
Pentru că mă doare.
Ma doare pentru că uitându-mă la lucrurile din care am avut cel mai mult de învățat și care m-au ajutat sa fiu omul care sunt astăzi, majoritatea sunt eșecuri.
Indiferent că vorbim despre construirea unei companii, despre o strategie de marketing sau despre cum să cucerești o fată, am făcut mai multe greșeli decât îmi place sau mă simt confortabil să accept.
Impactul eșecului, al imaginii de „ratat” e atât de puternic, de visceral, încât, deși râd de unele dintre momentele când am dat-o în bară, tot ezit să vorbesc în public despre ele.
Mi-am propus ca despre aceste momente să vorbesc atunci când companiile în care sunt implicat vor avea vânzări de 1.000.000 de euro.
De ce acest număr? Dacă e să fiu sincer cu mine, e doar un etalon subiectiv pentru modul în care definesc momentan succesul pe plan profesional.
Și probabil e destul de îndepărtat încât să nu fiu nevoit să-mi fac griji acum despre ce vor zice oamenii când îmi vor cunoaște eșecurile, că vor vedea și partea mai puțin „grozavă” a lui Toma.
Dar, pentru a mă simți cât de cât ok cu mine, am acceptat cu plăcere invitația unui orădean, Vlad Mocanu, de a contribui la proiectul lui nebunesc prin care vrea să promoveze valoarea și importanta eșecului în antreprenoriat.
Acum un an Vlad visa să scrie o carte despre antreprenori din România și lecțiile învățate de ei „the hard way”, în urma unor eșecuri.
11 luni mai târziu, a scris pe pagina 1 a unei cărți mesajul ăsta:
Vlad tocmai a lansat „Eșecuri de succes”, o carte care prezintă poveștile a 70 de antreprenori români, printre care și subsemnatul, și eșecurile prin care au trecut.
Eșecuri costisitoare dar din care au avut de învățat și care i-au ajutat ca într-un final să construiască proiecte și companii cu impact în România.
Eu povestesc despre cum am muncit vreo 6 luni pentru un client, timp în care am renunțat la o parte dintre clienții vechi, doar pentru ca la final tot noi să fim cei care au de plătit.
Una e să muncești și să nu fii plătit, dar trebuie să fii la un cu totul alt nivel pentru a munci și tot tu să plătești 🙂 Ah, bucuria antreprenoriatului!
Am fost la lansarea din Timișoara, am băut un pahar de vin, am făcut o poză cu Vlad și am plecat acasă cu două exemplare din carte.
Îți recomand să comanzi și tu unul. Vei râde citind cât de idioți pot fi oameni pe care poate îi apreciezi de la distanță, vei vedea cât de uman este să greșești, cât de des se întâmplă să ratăm indicii și semne evidente ulterior.
Ah și că eșecul nu e final, ci doar renunțarea.
Aici ai mai multe detalii despre carte și despre cum poți pune mana pe un exemplar. Cred că momentan se poate comanda doar de pe site. Dacă ești/vrei să fii antreprenor, musai să o pui pe lista de citit!
Spor în toate,
Toma
