Când a fost ultima dată în viața ta când ceva a mers conform planului? Și nu mă refer la lucruri mici, ci la cele mai mari, la cele importante.
Când ai putut spune că asta vreau, așa vreau să ajung acolo și exact așa s-a întâmplat?
Șansele sunt să nu se fi întâmplat prea des, nu?
Oare de ce? De ce lucrurile nu merg așa cum le plănuim, de ce nu se întâmplă cum ne imaginăm noi?
Recent am ajuns la concluzia că noi oamenii încercăm prea tare să controlăm lucrurile. Vedem viața prea mult ca un plan, ca ceva linear care poate fi organizat, anticipat, măsurat.
Dar, din punctul meu de vedere, viața seamănă mult mai mult cu biologia decât cu un proiect. Funcționează mai mult pe sistemul „trial and error” decât ca ceva pe care îl poți măsura și controla ușor.
De ce vorbim mereu de planuri în viață când nici un plan nu rezistă întâlnirii cu realitatea?
Vorbim de parcă putem anticipa cu certitudine ce se va întâmpla.
La lucru ne imaginăm ce vom face săptămâna aceasta, cum vor decurge lucrurile, cum ne va arăta ziua. Apoi vine șeful care ne anunță că se schimbă planurile.
Sau, dacă tu ești „seful”, afli că un angajat tocmai s-a despărțit de prieten/prietenă și asta se vede și în productivitate. S-au dus obiectivele pe săptămâna aceasta.
Între plan și realitate, viața se întâmplă.
Dincolo de aceste lucruri mici, mă refer la cele mari, la lucrurile cu adevărat importante.
Poate ne imaginam că vom întâlni iubitul/iubita ideală într-un anumit loc, că lucrurile se vor întâmpla într-un anumit mod.
Și apoi te trezești că vorbești până la ora două noaptea cu cineva, trei zile la rând și îți dai seama că „O-oo, ceva se întâmplă”. Apoi vă întâlniți și deși îți place mult de el/ea, nu e chiar așa cum te așteptai. Nu are înălțimea, ochii, părul, râsul pe care ți le imaginai. Și totuși, te simți bine în compania sa.
Apoi mai descoperi că are și defecte. Stai, stai, nu acesta era planul. Unde e prințul pe calul alb? Sau prințesa frumoasă, dar cu o minte puțin murdară și care mai și gătește bine? Și totuși, când vă vedeți, nu-ți poți dezlipi ochii de el/ea și te face să simți lucruri care credeai că sunt doar pentru cărți sau filme.
Poate îți imaginai că după ce termini liceul/facultatea lucrurile vor merge într-un anumit mod. Îți imaginai că îți vei petrece verile la festivaluri, dar îți iei un job pe perioada vacanței. Credeai că primul job va fi într-un anumit fel, dar nu e tocmai așa.
Adevărul este că foarte puține lucruri spre deloc sunt așa cum ne așteptăm.
Odată ce înțelegem și acceptăm faptul că viața seamănă mai mult cu biologia și mai puțin cu matematica, haosul din jurul nostru va avea mult mai mult sens.
Vei înțelege de ce lucrurile sunt așa cum sunt, sau cel puțin vei accepta faptul că nu le poți înțelege. Vei vedea că greșelile și eșecurile sunt ceva firesc, fac parte din procesul de adaptare, de învățare.
Sociologia, business-ul și viața în general nu vor fi niciodată la fel de simple și de predictibile precum matematica sau fizica.
Nu există un singur mod pentru a avea succes în viața, chiar dacă unii „vânzători de succes” asta ne spun. Oameni au succes în același domeniu având o abordare diferită, chiar opusă. Trebuie doar să găsești ce se potrivește pentru tine.
Viața nu e un plan pe care îl implementăm, ci e un proces de încercare, unde vedem ce merge și ce nu și ne adaptăm constant. Dacă ceva funcționează, fă mai mult din acel lucru, dacă nu, încearcă altceva.
Așa că nu mai încerca să anticipiezi, să controlezi atât de mult lucrurile. Bucură-te de viață, acceptă faptul că vei greși, că lucrurile nu vor merge conform planului și că poți controla destinația.
Cu drag,
Toma
P.S. Dacă ți-a plăcut articolul probabil o să le placă și prietenilor. Dar nu putem ști dacă nu dai share, nu? ^_^
