Acum aproape 2 ani am publicat poate cel mai important articol pe care l-am scris vreodată.
Se numește „Ziua în care ți-ai descoperit scopul în viață”.
În articol vorbesc despre ziua de 4 ianuarie 2015 când, în urma unui exercițiu, am reușit să scriu negru pe alb scopul meu în viață.
Am reușit să rezum în vreo 15 cuvinte care este menirea mea pe acest Pământ, care e „de ce-ul” meu personal.
Sau, mă rog, am ales de fapt.
Pentru că una dintre concluziile articolului e că nu avem un scop în viață, ci ne alegem unul.
Pe lângă povestea personală, care e de fapt aspectul mai puțin important din acel articol, am pus și cele 2 exerciții pe care le-am făcut și care m-au ajutat să reușesc să identific ce și cum vreau să fac în viață.
Exercițiile te ajută pas cu pas, printr-o serie de întrebări, să identifici lucrurile care te fac fericit și împlinit, să vii cu idei despre cum poți aduce o contribuție pentru societate, dar te provoacă și să te gândești cum poți trăi făcând lucrurile care îți plac, te provoacă să găsești și partea practică, materială dacă vrei să spunem așa.
Poate nu reușesc eu să subliniez prin cuvinte cât de important a fost acel moment pentru mine, sau cât de important poate fi pentru oricine.
Dacă ne și cunoaștem fizic, probabil m-ai descrie ca o persoană energică, pasionată, pozitivă, care pare că le face pe toate.
„Combustibilul” pentru această stare e faptul că fac ce îmi place, că stau în apropierea unei cărări care mă duce spre acel scop. Oricând fac ceva în acea direcție, o simt în corp, pe piele.
De fiecare dată când mă îndepărtez de ea și merg spre alte lucruri care „trebuie” făcute sau par că sunt cele bune dar mie nu mi se potrivesc simt cum se diminuează energia.
Cred eu, fericirea nu ține de noroc. E în primul rând un rezultat.
Cine nu vrea să fie fericit?
Nu vreau să pară că o dăm în chestii ezoterice. Vorbesc despre fericirea „practică”, pe acest Pământ, cea din viața de zi cu zi.
De fapt, hai să vorbim și mai specific, despre fericirea la locul de muncă, activitate care ne ocupă aproape jumătate din timpul pe care îl petrecem cu ochii deschiși.
Am citit recent un articol care spune că 70% dintre oameni nu sunt fericiți la locul de muncă.
ȘAPTEZECI LA FUCKING SUTĂ!
7 din 10 oameni urăsc ziua de luni, și toate zilele care se termină cu „i”, din cauza muncii.
Nu spun că toate zilele sunt sau pot fi perfecte.
Dar să te trezești zilnic și primul gând să fie „Of, iar trebuie să merg acolo” mi se pare pur și simplu oribil.
Doar că nu asta e problema.
Ok, avem o situație, oamenii nu sunt fericiți la locul de muncă, poate chiar tu sau un prieten apropiat sunteți în această situație.
Problema nu e problema, problema e ce facem legat de problemă.
Și, în general, nu facem nimic în afară de a ne plânge.
Prea mulți oameni se trezesc zilnic cu acel sentiment de „Of, iar o iau de la capăt” dar nu fac nimic în legătură cu asta.
Eventual mai schimbă locul de muncă din când în când. Dar o fac haotic, poate doar pentru că s-a ivit ocazia, pentru că e un salariu mai mare oferit sau pentru că pare a fi „un rău mai mic”.
Un rău mai mic… de parcă vorbim despre politică.
Dar și asta e o alegere.
E un motiv pentru care am o părere atât de puternică legată de faptul că nu facem prea multe în afară de a ne complace sau de a ne plânge.
În articolul de mai sus menționez că dacă faci exercițiile să îmi dai un semn. Să te ajut dacă te blochezi undeva, dar în primul rând să știu că mesajul meu a ajuns la cineva, să știu că fac ceva care contribuie la acel scop al meu în viață.
M-am uitat pe cifre și articolul a fost citit de aproximativ 1281 de persoane în acest timp.
Dintre acestea știu sigur că doar 2 persoane au făcut, sau cel puțin au început, exercițiile. Una pentru că mi-a scris, cealaltă pentru că este un prieten căruia i l-am recomandat. Asta dacă acesta din urmă nu m-a mințit.
Atât, 2 persoane din 1181.
Asta înseamnă 0.0016%
Or fi fost mai multe, dar nu mi-au spus.
Și sigur nu sunt eu cel mai bun scriitor și nu am reușit să inspir, să explic destul de bine posibilul impact al acelor exerciții.
Dar dacă doar 2 persoane din 1181, sau hai și 10, și 20, dacă doar 20 de persoane din 1281 au făcut un exercițiu care chiar dacă nu îți garantează măcar îți poate oferi o mică, mică, mică șansă de a te apropia de ce vrei să faci cu adevărat în viață, te poate ajuta să faci acest lucru în viața de zi cu zi, eu cred că problema nu e că nu știm cum să fim fericiți sau împliniți.
Nu o vrem destul de mult.
Sau poate credem că nu o merităm.
Sau poate nefericirea sau neîmplinirea nu ne dor destul de tare încât să facem ceva în legătură cu asta.
Să vrei ceva, dar apoi să te plângi sau complaci că nu îl ai, deși nu ai făcut nimic în legătură cu asta, e un obicei care îți va dăuna mult în viitor.
Scapă de el cât mai repede.
Ca o notă interesantă, „să faci ceva”, orice, e cel mai important lucru pentru a descoperi ce vrei cu adevărat.
Nu poți ști dacă îți place ceva sau nu până nu-l încerci.
În loc să stai să te întrebi „oare cum ar fi…”, du-te și încearcă acel lucru.
Dacă nu poți (de exemplu nu poți schimba jobul în fiecare săptămână), scoate la o cafea 3-5 persoane care fac lucrul pe care crezi că și tu ți-l dorești și întreabă-i cum e.
Vei fi surprins cât de diferit e față de cum te aștepți.
Sau poate e exact așa și știi că într-acolo vrei să mergi.
Totul ține de a face ceva.
Apropo, dacă tot vorbim de joburi și de pasiuni.
Sâmbătă, 19 octombrie țin un workshop la Angajatori de Top exact pe tema „Cum să-ți găsești vocația (și să trăiești din asta)”.
Mai sunt și alte workshop-uri legate de carieră acolo, poate unul dintre ele te va ajuta să-ți dai seama ce carieră ți se potrivește. Sau dacă știi deja, poate unul din locurile de muncă puse la bătaie îți va face cu ochiul. Aici ai toate detaliile despre eveniment (participarea e gratuită).
Ah și uite un link spre articolul legat de scopul în viață. Dacă te hotărăști să faci exercițiile dă-mi un semn. M-ar face fericit să știu că încă o persoană e mai aproape de a-și descoperi „De ce-ul”.
Spor în toate,
Toma
